Motivația este forța mobilizatoare a persoanei, ce îi redirecționează și orientează întreg comportamentul în direcția satisfacerii necesității, deci ea este responsabilă de focusarea energiei și atenției asupra atin­ge­rii scopurilor și obținerii satisfacției în urma activității realizate.Psihologul român Andrei Cosmovici [1] susţine că la baza mo­ti­va­ţi­ei ar sta un principiu din biologie, cel al homeostaziei, potrivit căruia or­­­­ganismele tind să-şi menţină aceeaşi stare, un anume echilibru con­st­ant, cu toate modificările mediului. Din acest motiv, când starea de ho­­me­­ostazie este încălcată, individul caută să întreprindă un șir de acțiuni ce ar restabili-o. Motivele, legate de activitatea profesională a omu­lui, pot fi împărțite în trei categorii: motivele alegerii profesiei, mo­tivele ale­gerii locului de muncă și motivele activității profesionale [3, p. 270].Pentru a caracteriza structura motivelor activității profesionale, po­a­te fi utilizată metoda propusă de B.I. Dodonov. El observă că cauzele ori­­cărei activități pot fi o combinație a următorilor factori:Ø plăcerea rezultată din procesul de activitate în sine;Ø rezultatul direct al activității (produsul creat, cunoștințele do­bân­di­te etc.);Ø remunerație pentru activitate (salariu, promovare, faimă etc.);Ø dorința de a evita sancțiunile care pot fi primite în cazul ne­rea­li­ză­rii sarcinilor și obligațiilor în calitate de angajat.Fiecare dintre aceste motive poate avea și o „valență” negativă, an­ga­jatul simțindu-se mai mult dezinteresat, decât motivat să realizeze ac­ti­vitatea [3].Considerând faptul că asupra angajaților acționează di­fe­ri­te forțe ce le influențează activitatea profesională și nivelul motivației, a fost propusă utilizarea modelului explicativ numit Roata de motivație și implicare [2]. Respectivul cadru conceptual multidimensional re­pre­z­i­n­tă dimensiuni cognitive și comportamentale relevante pentru mo­ti­va­ție și implicare. Instrumentul de evaluare utilizat în cadrul Roții de mo­­ti­vare și im­pli­care este reprezentat grafic în Figură și are drept scop evaluarea fe­lu­lui motivației și a implicării în diverse medii, inclusiv în activitatea pro­fesională. De asemenea, nivelul de aspirație al indi­vi­du­lui joacă un rol-cheie în creșterea nivelului de motivație. Comparându-și succesele ac­tuale cu performanțele care le-a avut anterior, angajatul devine mai per­sistent și mai activ în realizarea propriilor obiective.Scala de motivație și implicare oferă practicienilor abordări con­cep­­­tu­ale și de măsurare pentru a surprinde o serie de factori de mo­ti­va­­ție și de implicare relevanți pentru un anumit domeniu de per­for­man­ță.figureFig. Roata de motivație și implicareAstfel: cogniția adaptativă reflectă o orientare motivațională po­zi­ti­­vă spre realizarea sarcinii puse în fața angajatului (autoeficacitate, ap­re­ci­­ere și orientare prin stăpânire); comportamentul adaptativ vi­zea­ză ela­bo­rarea strategiilor cu impact pozitiv folosite de angajați (pla­ni­fi­care, ma­nagementul timpului, persistență); cogniția inadaptativă ref­lec­tă o ori­e­­ntare care inhibă implicarea motivată în satisfacerea nevoii (an­­xi­e­ta­tea, evitarea eșecului și încercarea de a controla situația); com­por­­ta­men­tul inadaptativ se referă la utilizarea unor strategii dău­nă­toa­re pe ca­re angajații le folosesc în activitatea profesională (autosabotare și de­zangajare).În concluzie, menționăm faptul că motivația joacă un rol primar în sa­­tisfacerea nevoilor de ordin superior ale angajaților, fiind forța mo­t­ri­­ce ce direcționează și dozează activitatea pe care aceștia o realizează.Asupra motivației angajatului acționează un șir de factori, precum: re­­munerarea, plăcerea avută din activități, rezultatul direct al activității etc., de aceea este necesară analiza profundă și detaliată a tuturor fac­to­ri­lor motivaționali implicați, fapt ce constituie direcția noastră ul­te­ri­oa­ră de cercetare.