În perioada de înfi inţare a institutului, anul 1975, pericol deosebit pentru plantele de porumb prezentau bolile: fuzarioza tulpinii şi a ştiuleţilor, tăciunele comun, tăciunele prăfos al infl orescenţelor. Hibrizii de porumb din producere (1977-1980) Moldavskii 385MRf, Moldavskii 420MRf, Moldavskii 349CRf frecvent erau atacaţi de fuzarioza produsă de speciile Fusarium, localizate pe tulpină provocând frângerea şi căderea plantelor la nivelul de 15-25% şi pe ştiuleţi 10-15%. Plante atacate de tăciunele prăfos al infl orescenţelor la hibrizii Pionier 3978CRf, Moldavskii 349CRf, Moldavskii 330CRf erau la nivelul 5-10%, iar în monocultură 15-20%. Pericol deosebit prezentau dăunătorii: viermii sârmă, falşi viermi sârmă, afi dele şi sfredelitorul porumbului. În perioada anilor 1975-1985, în laboratorul „Protecţia plantelor ”au fost efectuate cercetări asupra posibilităţii de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor prin metode de optimizare a tehnologiei de cultivare, tratarea chimică a seminţelor şi plantelor. O preocupare permanentă a fost testarea diferitor preparate chimice în combaterea dăunătorilor. S-a constatat că monocultura, neîncorporarea resturilor organice, cultivarea hibrizilor productivi şi sensibili la patogeni aduc la multiplicarea dăunătorilor şi apariţia unor focare îndeosebi în anii secetoşi. S-a evidenţiat că, odată cu mărirea densităţii plantelor la unitatea de suprafaţă şi a dozelor de azot în exces, provoacă căderea şi frângerea plantelor, intensifi ca atacul de fuzarioză, helmintosporioză, tăciunele comun şi alte boli.Pe baza rezultatelor obţinute, în cadrul cercetărilor efectuate la studierea etiologiei fuzariozei pe tulpină şi fuzarioza boabelor produse de ciupercile - Fusarium moniliforme, graminiarum; helmintosporiozei frunzelor – Helmintosporium turcicum, carbonum; tăciunelui comun – Ustilago maydis; tăciunele prăfos al infl orescenţelor – Sorosporium holci-sorghi şi altor boli ca rugina frunzelor, nigrosporioza , bacterioza s-a ajuns la concluzia că principalii factori care favorizează multiplicarea patogenului sunt monocultura şi sensibilitatea hibrizilor de porumb faţă de agentul patogen. Acest fapt a fost confi rmat în studierea dinamicii ciclului biologic al insectelor: gărgăriţa frunzelor, afi dele şi sfredelitorul porumbului. Studierea factorilor ecologici care infl uenţează contaminarea plantelor cu patogeni şi gradul de atac al insectelor dăunătoare şi determinismul genetic al rezistenţei porumbului la boli şi dăunători au concluzionat că cea mai efectivă şi stabilă metodă de protecţie a porumbului este crearea, evaluarea şi implementarea în producere a hibrizilor rezistenţi la boli şi dăunători. Ameliorarea rezistenţei porumbului în perioada anilor 1986-1995 s-a obţinut prin: identifi carea surselor de germoplasmă cu rezistenţă sporită la patogeni, dăunători, metode de infecţii artifi cială şi condiţii favorabile producerii atacului şi contaminării plantelor. Identifi carea donatorilor de rezistenţă la crearea materialului iniţial şi evaluarea hibrizilor noi s-a efectuat pe trei fondaluri de infecţie: 1) fuzarioza tulpinii care provoacă căderea plantelor; 2) tăciunele prăfos; 3) tăciunele comun. A fost creat un sistem de evaluare şi identifi care a hibrizilor de porumb după rezistenţa la principalele boli şi dăunători, care constă în rebutarea surselor genetice sensibile pe fonduri naturale de monocultură fără încorporarea de infecţii, evaluarea hibrizilor toleranţi şi rezistenţi în monocultură cu încorporarea de infecţii şi testarea hibrizilor noi în experimentările de orientare şi concurs cu evidenţierea celor mai performanţi. Utilizarea acestui sistem de identifi care a surselor de germoplasmă rezistente, crearea liniilor consangvinizate şi hibrizilor noi toleranţi la principalele boli şi dăunători a permis în ultimii 10 ani crearea şi implementarea în producere a unui set de hibrizi rezistenţi la factorii biotici şi abiotici. Hibrizii: Porumbeni 457MRf, Porumbeni 458MRf, Porumbeni 459MRf, Porumbeni 461MRf, care se afl ă la momentul actual în producere sunt rezistenţi la tăciunele comun, prăfos şi căderea plantelor. În anii favorabili pentru dezvoltarea fuzariozei tulpinii şi a ştiuletelui, atacul la aceşti hibrizi nu depăşeşte 5%.