Termenul „integrativ”, așa cum este folosit în abordarea noastră a psihoterapiei integrative, îmbracă mai multe semnificații. În principal, se referă la procesul de integrare a personalității, ceea ce include ajutorul oferit clienților pentru a deveni conștienți și pentru a asimila conținuturile stărilor lor ale Eului, fragmentate si fixate, într-un Eu neopsihic integrat, în vederea unei dezvoltări de sine care să reducă nevoia de recurgere la mecanismele de apărare și la scenariul de viață și care să propună o reangajare în viață, în relații sociale și într-o viață plină de contact. Acest proces presupune crearea unui întreg: să faci în așa fel încât aspectele Eu-lui pierdute, inconștiente și nerezolvate, să facă parte dintr-un Sine coeziv. Scopul lucrării este de a oferi o vedere comprehensivă asupra psihoterapiei integrative, utilă celor aflaţi în căutarea unui posibil domeniu de specializare psihoterapeutică. Sunt prezentate principalele metode de integrare (integrarea eclectică, asimilarea teoretică şi integrarea teoretică) împreună cu câteva exemple de abordări integrative - generale sau focalizate asupra unor disfuncţii specifice. Sunt trecute în revistă dovezile ştiinţifice asupra eficienţei metodelor integrative şi sunt prezentate câteva concluzii legate de avantajele şi riscurile utilizării metodelor integrative pentru practicienii debutanţi.

The term "integrative", as it is used in our approach to integrative psychotherapy, has many meanings. Mainly, it refers to the process of integrating personality, which includes the help offered to clients to become aware and to assimilate the contents of their ego states, fragmented and fixed, in an integrated neopsychic self, with a view to self-development which to reduce the need for recourse to the defense mechanisms and the life scenario and to propose a re-engagement in life, in social relations and in a contact-filled life. This process involves the creation of an integer: to make the aspects of the lost, unconscious and unresolved self, part of a cohesive self. The aim of the paper is to give a comprehensive view of the integrative psychotherapy, useful for those seeking a possible specialization in the area of psychotherapy. The main integration methods (eclectic integration, theoretical assimilation and theoretical integration) are presented, together with some examples of integrative approaches - general or focused on specific dysfunctions. Scientific proofs of the efficacy of integrative methods are reviewed and some personal conclusions regarding the advantages and the risks of using integrative methods for beginner practitioners are drawn