Insuiciența evacuatorie gastrică este cea mai frecventă complicație post DPC, iind constant asociată cu creşterea duratei şi a costurilor spitalizării, cu scăderea calităţii vieţii pacienţilor prin menţinerea îndelungată a tubului de dren naso-gastric şi cu reducerea supravieţuirii, întârziind momentul începerii chimioterapiei adjuvante. Material si metode: În perioada 2009-2018, în serviciul nostru s-au efectuat 444 DPC, pacienții iind împărțiți în două loturi: 20092015 și 2016-2018. S-au urmărit factorii de risc în apariția complicației, atunci când aceasta nu a apărut consecutiv unei istule, iar analiza statistică s-a efectuat cu software-ul R v3.2.4. Rezultate: Frecvența de apariție a complicației s-a redus semniicativ la pacienții celui de-al doilea lot (de la 20,47% la12,8%), si s-a redus semniicativ statistic față de perioada 1993-2008 (43%). Dintre factorii de risc analizați, semniicație statistică au avut alegerea partenerului de anastomoză pentru bontul pancreatic (stomac versus jejun, p=0.05), păstrarea pilorului (p=0.03) și necesarul de transfuzii intraoperator (p=0.016). Concluzie: Rata de apariție a insuicienței evacuatorii gastrice poate i inluențată prin prezervarea pilorului și alegerea jejunului ca și partener de anastomoză pentru stomac.

Introduction: Gastric stasis is the most common post-PD complication, being consistently associated with increasing the duration and cost of hospitalization, decreasing the quality of life of patients by prolonging the naso-gastric drainage tube and reducing survival, delaying the onset of adjuvant chemotherapy. Material and methods: During 2009-2018, 444 PDs were performed in our service, the patients being divided into two lots: 20092015 and 2016-2018. Risk factors were observed when the complication occurred, not after a istula, and the statistical analysis was performed with the R v3.2.4 software. Results: The incidence of complication was signiicantly reduced in patients in the second batch (from 20.47% to 12.8%), and signiicantly reduced compared to the 1993-2008 period (43%). Of the analyzed risk factors, statistical signiicance had the choice of the anastomosis partner for the pancreatic stump (stomach versus jejunum, p = 0.05), pylorus preserving PD (p = 0.03) and the need for intraoperative transfusion (p = 0.016). Conclusion: The incidence of gastric emptying can be inluenced by preserving the pylorus (PPPD) and choosing the jejunum as an anastomosis partner for the stomach.