Misiunea istoriei ca disciplină școlară și educația istorică reprezintă unul din cele mai importante aspecte școlare de achiziție: formarea atitudinilor și capacităților practice ale elevilor în proces de cunoaștere a trecutului și patrimoniului cultural, contribuție deosebită la formarea cetățeanului democratic cu caracter prospectiv. Procesul instructiv urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe contribuția subiectelor la păstrarea identității naționale. În ansamblul disciplinelor școlare istoria ocupă un loc aparte în educația tinerilor, având scopul primordial – reconstituirea trecutului sub toate aspectele(economic, politic, social, cultural), prin multiplele sale valențe educative, formative, prin prezența istoriei în viața cotidiană. Elementul instructiv al istoriei este în corelație cu identitatea etnică, lingvistică, culturală și religioasă, deoarece doar prin studiul istoriei poți determina apartenența ta, ca individ, la o anumită identitate etnică ori cetățenească, religioasă ori culturală. Or, istoria contribuie la profi lul de formare a absolventului care refl ectă: comunicare, participarea la rezolvarea unor probleme ale comunității din care face parte, învățarea efi cientă, educația continuă pe tot parcursul vieții, raportarea binelui personal la binele social, centrarea educației pe valorile naționale etc. Cunoașterea istoriei se bazează pe semnifi cația surselor istorice de diverse categorii și tipuri în proces de cercetare: scrise și nescrise, identifi când moștenirea culturală a trecutului. În această ordine de idei, curriculumul modernizat la istorie, ciclul gimnazial și cel liceal, prevede: cunoașterea și interpretarea surselor istorice; manifestarea atitudinii pozitive față de impactul evenimentelor istorice asupra dezvoltării societății; formarea comportamentelor democratice și a valorilor general umane; competența de a păstra și de a aprecia patrimoniul național și local în context universal. Demersul educațional, orientat spre formarea competențelor cu caracter de integrare, solicită profesorului strategii și activități didactice proiectate din perspectiva rolului de ghid și mentor, formabilul va fi orientat spre aspectul învățării autonome, cercetare istorică individuală în baza unor algoritmi, indicatori, descriptori de performanță. Valorifi carea patrimoniului cultural al neamului, al țării, ce aparține întregului popor, facilitează cunoașterea istoriei altfel, înafara orei de curs la școală, prin diverse activități: observarea, cercetarea, analiza surselor istorice în calitate de exponat muzeistic (foto de epocă, obiect, document, manuscris etc.); istoria unui monument de glorie/monument de comemorare, istoria unei localități/străzi/imobil/instituții de stat; activități istorico-literare, istorico-artistice, organizarea unor aniversări cu caracter istoric; întâlniri cu persoane-surse – istorie vie, cercetarea vieții și activității unei personalități etc.