В данной статье анализируются некоторые особенности органного мышления в оркестровой транскрипции баховской Чаконы Павла Ривилиса, которые нашли проявление в использовании медленных и редких смен тембра, контрастном сопоставлении оркестровых масс и особой регистровой диспозиции, выраженной в условном разделении инструментов оркестра на лабиальные и язычковые.

În acest articol autorul analizează transcripţia Ciaconei bachiene de P. Rivilis din punctul de vedere al realizării unor procedee a gândirii orchestrale organistice, care şi-a găsit expresia în utilizarea schimbării lente, rare a timbrului; a principiului de contrapunere contrastantă a maselor orchestrale precum şi în crearea "unei dispoziţii speciale de registru", care este exprimată prin separarea convențională a instrumentelor în grupurile labiale şi cele cu ancie.

This article focuses on the analysis of several peculiarities of Pavel Rivilis’s organistic thinking in the orchestral transcription of J.S. Bach’s Ciaconne, principles that are implemented by the composer through the use of slow and rare timbre changes; contrastive comparison of the orchestral masses and "special registers’ disposition”, expressed in a conventional separation of instruments into groups of labial and reed instruments.