Resursele genetice vegetale pentru alimentație și agricultură (RGVAA) reprezintă principala garanție a menținerii securității alimentare a oricărui stat. În Republica Moldova acest compartiment important al agrobiodiversității vegetale se află sub pericolul unor provocări serioase, fapt ce se atestă, mai ales, în ultimele decenii și se exprimă prin fenomene de dispariție sau de reducere a numărului de populații naturale ale anumitor specii și de eroziune genetică a soiurilor autohtone vechi de culturi agricole adaptate la condițiile locale.  Schimbările climatice influențează în mod substanțial asupra componentelor ce țin de conservarea agrobiodiversității vegetale in situ și ex situ ca urmare a susceptibilității și vulnerabilității acestora față de factorii limitativi ai mediului. În ecosistemele naturale populațiile rudelor sălbatice ale culturilor agricole, precum și ale altor specii utile, sunt supuse acțiunii diferitelor fenomene climatice adverse (seceta atmosferică și seceta de sol, arșița, înghețul etc.). Evaluările de teren, efectuate asupra rudelor sălbateice ale unor culturi pomicole în ocoalele silvice din toate zonele pedo-climatice ale republicii, au scos în evidență faptul că în unele din ele ca urmare a calamităților naturale a avut loc degradarea considerabilă a populațiilor. Astfel, de exemplu, în ocoalele silvice Băiuş, Cociulia, Nisporeni, Mihailovca ș.a. s-a depistat uscarea masivă a exemplarelor de Prunus avium sub acțiunea secetelor repetate, în cadrul altor întreprinderi pentru silvicultură au fost evidențiate multiple cazuri de peire prematură a arborelor de Malus sylvestris.  O amenințare serioasă la adresa RGVAA reprezintă speciile invazive străine sau cele răspândirea rapidă ale cărora a depășit ritmul obișnuit, fapt ce reprezintă o problemă importantă de mediu.În investigațiile noastre efectuate în unele trupuri de pădure și teritorii adiacente s-au reliefat fiticenoze în care astfel de speciin ca Robinia pseudoacacia, Cornus sanguinea ș.a. s-au reprodus într-o asemenea măsură şi atât de agresiv, încât au determinat modificarea structurii cantitative a biocenozelor naturale, înlocuind anumite specii indigene utile.  O influență negativă asupra păstrării și valorificării fondului genetic al RGVAA continuă să aibă planificarea teritorială inadecvată a utilizării fondului funciar, în care nu s-a ținut cont de legitățile funcționării ecosistemelor naturale, de distribuirea speciilor rare, vulnerabile și periclicate de plante și animale, dar și de alte cerințe de octotire a mediului. Acest factor, de rând cu alte acțiuni de ordin politic și social din ultimele decenii au cauzat, în primul rând, dispariția masivă a formelor autohtone de culturi agricole, mostre create de populația rurală pe parcursul a sute de ani. La momentul actual în gospodăriile țărănești nu mai poate fi găsită marea majoritate a populațiilor de porumb, soiuri vechi de viță de vie, culturi pomicole (mere, pere, prune, gutuie, cireșe), populații autohtone de năut, bob, dovleac, usturoi și alte culturi. Ruinarea unitățilot de producție agricolă, exodul populației rurale agravează mult situația. E necesar de menționat că la moment numărul exact de soiuri locale cultivate și păstrate în țară nu este cunoscut. Sunt descrise particularitățile specifice doar ale unor forme. Având în vedere faptul că pe parcursul anilor grație selecției artificiale sau altori factori apar populații noi cu caractere deosebite de cele inițiale, este necesară efectuarea identificării lor în scopul stabilirii particularităților distinctive, caracterizării și evaluării. În acest sens, activități de inventariere, colectare și păstrare a formelor locale se efectuează în Laboratorul Resurse Genetice Vegetale. S-au efectuat poziționări ale gospodăriilor țărănești, au fost colectate probe semincere, materialul se evaluează și se conservează în colecții. În scopul păstrării garantate a tuturor componentelor RGVAA se cere implicarea urgentă a statului prin aprobarea Programului național în acest domeniu și crearea Băncii naționale de gene.