Este ştiut faptul că numai într-un ecosistem degradat speciile invazive de peşti pro-voacă „explozii numerice”. Acestea colonizează fragmentele neocupate de habitat înainte de venirea competitorilor mai buni. În intervalul de timp dintre colonizare şi eliminare a populaţiilor se produc descendenţi numeroşi care prin intermediul viiturilor ulterioare se vor răspândi în alte hidrobiotopuri disponibile (graţie capacităţii înalte de autoexpansie şi strategiei populaţionale de tip r). În aceste circumstanţe se impune elaborarea unor recomandări ştiinţific argumentate de contracarare sau diminuare a efectului acestui fenomen deosebit de periculos pentru ecosistemele acvatice din Republica Moldova (Bulat ş.a., 2014).1) Reconstrucţia habitatelor tipice speciilor autohtone înalt competitive pe peşti. Avantajarea prin intermediul omului a speciilor autohtone înalt competitive (cu crearea condiţiilor adecvate de trai) va avea un efect limitativ asupra speciilor alogene de talie mică, şi mai puţin competitive. În acest sens, albia râurilor trebuie supusă activ reconstrucţiei eco-logice prin diverse acţiuni de tăiere a malurilor abrupte (ceea ce reduce imediat eroziunea), extinderea malurilor sub forma unor pante line, stabilizarea fundului râului în zonele cu viteză mare a curentului de apă, prin introducerea în albia minoră a pietrelor şi bolovanilor mari, precum şi prin plantarea malurilor cu vegetaţie ierboasă, arbuşti şi arbori din speciile hidrofile, care prin sistemul lor radicular fixează bine malurile. În ecosistemele acvatice naturale şi antropizate trebuie asigurată, în primul rând, pro-tecţia adecvată a resurselor piscicole în perioada de reproducere şi menţinut regimul hidro-logic la nivelul optimal. Investigaţiile multianuale demonstrează că, pentru lacurile de acumulare Dubăsari şi Costeşti-Stânca este recomandată menţinerea nivelului apei la cote mai înalte în timpul perioadei de prohibiţie (pentru inundarea boiştilor), micşorarea cu un metru în luna iulie, şi o micşorare repetată înainte de stabilirea podului de gheaţă. Această dinamică anuală a regimului hidrologic va permite asigurarea succesului reproducerii a diferitor specii de peşti, creşterea şi dezvoltarea puietului în condiţii optimale, mineralizarea şi dezinfecţia substratului reproductiv, şi acoperirea cu vegetaţie acvatică a boiştilor, pregătindu-le pentru viitorul an reproductiv. În sectoarele de albie este recomandat ca măcar timp de o lună de menţinut la maxim nivelul apei, care va permite inundarea luncilor (de obicei mij. aprilie – mij. lunii mai, când se constată ponderea cea mai mare la reproducerea speciilor fitofile de peşti), ulterior de repetat acest maxim hidrologic după 2-3 săptămâni de la finalizarea perioadei reproductive, facilitând, în aşa fel, ieşirea reproducătorilor şi puietului din zonele inundabile.De asemenea, la această categorie de măsuri se atribuie şi crearea condiţiilor adecva-te de reproducere a speciilor indigene (platica, morunaşul, ocheana, linul, caracuda, crapul european ş.a.) prin reproducerea lor ecologo-industrială, instalarea substraturilor artificiale (cuiburi), reglarea prudentă a nivelului apei în timpul perioadei de reproducere ş.a. (Usatîi M., 2004). În toate cazurile, avantajarea biotei autohtone, va avea efecte negative asupra celei de origine alogenă, într-u cât „ golurile existente în ecosistem” nu vor mai fi ocupate de intruşi. 2) Elaborarea biometodei de reducere a efectivelor speciilor invazive prin majora-rea ponderii consumatorilor naturali. Majorarea ponderii speciilor ihtiofage (şalăul, ştiuca, somnul, avatul, ş.a.) trebuie să se reducă nu numai la măsuri de reproducere a lor în condiţii ecologo-industriale (cu eliberarea ulterioară în ecosistem), dar şi prin optimizarea structurii de vârstă a populaţiilor existente, neadmiţându-se extragerea exagerată a grupelor medii şi superioare de vârstă (ca cei mai importanţi reproducători şi consumatori de specii cu ciclu vital scurt). În funcţie de caracteristica hidrobiotopului şi particularităţile speciilor supuse reglării numerice, trebuie populat şi ihtiofagul potrivit (carasul argintiu, moşul de amur, soretele ↔ ştiuca sau somnul; murgoiul bălţat, speciile interveniente ↔ şalăul sau bibanul; în unele râuri mici ar fi oportună popularea cu ştiucă şi biban, iar în lacurile de albie - de perspectivă este popularea somnului european şi a şalăului). Într-un heleşteu de creştere a crapului de două veri pot fi populaţi 100-150 buc. şalăude o vară, 100-200 buc. somn de o vară şi 50-60 buc. ştiucă de o vară, iar în heleşteul, în care se creşte crap de trei veri, se pot utiliza 40-60 buc. şalău de două veri la hectar luciu de apă, 150-200 buc. somn şi numai 30-40 buc. ştiucă, toţi raportaţi la 1 ha luciu de apă Puietul de ştiucă se utilizează numai în condiţiile în care heleşteul este suficient „in-vadat” cu caras argintiu, babuşcă şi biban, iar rezultatele scontate se aşteaptă în termeni limitaţi. Popularea cu puiet de ştiucă la vârsta de 6-8 săptămâni se face la o densitate de 250 exemplare la hectar luciu apă, astfel că toamna se pot recolta indivizi de 200-250 g şi 30-40 cm lungime. La vârste mai înaintate (de la doi ani) ştiuca devine extrem de rapace şi poate îngera prăzi de dimensiuni considerabile, astfel efectivul ei trebuie redus semnificativ în obiectivele piscicole de creştere în policultură (Bud I., 2007). 3) Amendarea sau adoptarea actelor normative speciale cu reglementări mai clare şi sancţiuni mai severe privind importul şi manipulările cu speciile alogene.Studiul a fostefectuat în cadrul proiectului naţional 11.817.08.13F şi contractului şti-inţific nr. 2/3056-4373.