Articolul precedent |
Articolul urmator |
![]() |
![]() ![]() |
Ultima descărcare din IBN: 2022-02-17 11:42 |
![]() LUCA, Sergiu. Vocaţia ca element de constituire a elitei. In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 4, 10 martie 2015, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2015, Ediția 4, p. 123. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători Ediția 4, 2015 |
||||||
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători" 4, Chișinău, Moldova, 10 martie 2015 | ||||||
|
||||||
Pag. 123-123 | ||||||
|
||||||
![]() |
||||||
Teza |
||||||
Elitele prin definiţie sunt persoanele cele mai competente, dar şi cele mai privilegiate în plan social şi material – „elita parte a societăţii ai cărei membri, având o poziţie avantajoasă se consideră superiori maselor – aleşi, deosebiţi”. Oficialităţile fac parte din elită şi tot ele sunt acele care trebuie să facă acest clasament a elitei şi să o răsplătească. Istoric această problemă era rezolvată de regi şi împăraţi – se referă nu numai la funcţii, ci şi la posturi din academii – universităţile şi academiile fiind direct conduse de monarhi, ştiinţa realizându-se în cadrul „societăţilor ştiinţifice regale”. Elita trebuie să făurească idealuri, fiecare să facă ceia ce ştie mai bine. Această contribuţie faţă de societate a fiecărui individ, prin realizarea a ceea ce ştie mai bine, poate să se manifeste doar prin vocaţie. Doar vocaţia este în stare să identifice în individ calităţile speciale şi performante şi să direcţioneze activitatea cu maximă eficienţă. Numai vocaţia permite utilizarea eficientă a resurselor personale. Evident că persoanele cu vocaţie, necesită să fie din timp selectate conform aptitudinilor sale şi create condiţii benefice pentru formarea şi perfecţionarea lor profesională, pentru realizare-a capacităţilor lor de creaţie. Societatea trebuie să fie responsabilă de potenţialul său intelectual, şi ca urmare de condiţiile de formare şi selectare a elitei. Formarea cadrului elitar dirijat de autorităţi, şi selectarea conform „selecţiei naturale”, dacă nu sunt în concurenţă diametrală, ci se suprapun, creează posibilitatea formării unei conştiinţe de „intelectual de elită”. Este importantă pentru această elită nu doar situaţia materială şi socială, dar şi valoarea supremă pe care o au cunoştinţele adevărate. Aceste cunoştinţe veritabile sunt unicele capabile să conducă spre progresul tehnico-ştiinţific. Din istorie se ştie că popoarele, care au promovat mai mulţi oameni de vocaţie, acelea au progresat mai mult. Este necesar de a crea un instrument de dirijare a procesului de formare şi recrutare a elitei şi să fie utilizat de către stat în strategia sa de formare a elitei conform criteriului meritocraţiei |