Sondajele efectuate in toată Europa şi SUA au demonstrat că omul a devenit dependent de TV, actualmente cel mai important mijloc de comunicare audiovizuală. Pe parcursul evoluţiei sale TV s-a impus in centrul universului comunicării, dobandind rapid statutul de ceasornic sociologic şi punctand ritmurile cotidiene, incepand cu emisiunile matinale şi terminand cu povestea de seară pentru copii. Un obiectiv esenţial al oricărei grile de programe TV este de a insera diverse emisiuni in obiceiurile diferitor categorii de telespectatori, astfel incat cele două elemente – emisiunile şi obiceiurile – să devină indisolubile. TV incearcă să satisfacă necesităţile spirituale ale individului, deseori modificandu-le şi propunandu-i: cinematograf la domiciliu, spectacole televizate, călătorii cinematografice, intreceri sportive, dezbateri pe cele mai diverse teme (politic, social, artă) etc. Adesea conceptele de viaţă sunt impuse de TV şi o bună parte a societăţii rămane a fi orientară spre o conduită social-politică predeterminată. Televiziunea a modificat considerabil şi viaţa familiei, influenţand radical relaţiile dintre membrii ei, in mod special comunicarea intre părinţi şi copii. Or, prin anii ’60, cercetătorii americani au depistat incă o funcţie a televiziunii – cea de baby-sitter/bonă pentru copii – in compania căreia erau lăsaţi. Doar anume TV prin avalanşa sa de mesaje de cele mai diverse conţinuturi a maturizat de timpuriu copiii, lipsindu-i de farmecul comunicării directe cu mediul inconjurător, cu lumea in complexitatea sa. Prin argumente concrete vom cerceta şi evidenţia impactul TV asupra vieţii cotidiene a societăţii: de la conceptele despre viaţă, comportament (conduită, modă), de la modelarea gustului artistico-estetic (dans, muzică) pană la modalităţile şi mijloacele de receptare şi asimilare a tuturor genurilor de artă: teatru, film, arte plastice. Tot TV rămane a fi şi un instrument semnificativ de valorificare şi transmitere a identităţii noastre naţionale.