Interesul faţă de compuşii coordinativi este sporit, graţie proprietăţilor ce le posedă: stabilitatea chimică înaltă, solubilitatea în solvenţi organici, volatilitatea la temperaturi relativ joase în vid, termostabilitatea sporită, coloraţii intense etc. Aceste proprietăţi se reflectă firesc şi asupra aspectului practic: obţinerea substanţelor extrapure, coloranţi termostabili, catalizatori, modele biologice, reactivi analitici etc.  Scopul lucrării constă în sinteza şi studiul liganzilor în baza hidrazidei acidului izonicotinic şi S-metiltiosemicarbazidei cu compuşii dicarbonilici: 1-fenil-1,3-butandiona, aldehida salicilică şi o-vanilina, cât şi a compuşilor coordinativi ai vanadilului(II) şi cuprului(II) în baza acestora.  La interacţiunea hidrazidei acidului izonicotinic cu 1-fenil-1,3-butandiona (raport molar 1:1) a fost obţinută izonicotinoilhidrazona 1-fenil-1,3-butandionei (H2L1), iar la condensarea S-metilizoltiosemicarbazidei cu o-vanilina (raport molar 1:1) – S-metilizoltiosemicarbazonei o-vanilinei (H2L2). Produşii sintetizaţi au fost detaliat studiaţi folosind diverse metode fizico-chimice de cercetare: analiza elementală (C, H, N), spectroscopia IR, 1H şi 13C RMN, spectroscopia de masă EI şi analiza cu raze X.  A fost elaborată o metoda de sinteză a compusului vanadiului(IV) cu compoziţia [VOL1(OCH3)]2, obţinut prin interacţiunea ligandului H2L1 cu acetilacetonatul de vanadil în raport molar 1:1. Structura compusului a fost stabilită în urma investigării acestuia cu analiza elementală, spectrometria de masă EI şi difracţia cu raze X. Rezultatele investigărilor confirmă coordinarea ligandului organic monodeprotonat la metal prin intermediul setului donor de atomi ONO, formând un penta- VNNCO şi hexametalociclu VOCCCN. Complexul este binuclear dimeric care include două centre cristalografic independente de simetrie.  În rezultatul condensării ligandului H2L2 cu aldehida salicilică în prezenţa ionilor de cupru(II) în raport molar de 1:1 a fost obţinut compusul coordinativ CuL2. Studiul complexului cu ajutorul analizei elementale, spectroscopiei IR şi difracţia cu raze X a permis de a stabili că în urma coordinării ligandului la atomul de cupru(II) ligandul organic este tetradentat, bideprotonat şi se uneşte cu metalul prin setul de atomi donori (O2N2). Coordinarea ligandului la ionul de cupru se realizează prin intermediul a doi atomi de azot şi doi de oxigen.