Prezentul demers reprezintă o abordare aplicativă privind transfigurarea constituentelor etnofolclorice în operele literare ale prozatorilor români din Basarabia. Autoarea se referă la modalitățile prin care romancierul I. C. Ciobanu în narațiunile sale recurge la folclor. Analizate în parte şi confruntate, prozele din perioada postbelică dezvăluie individualitatea creatoare a autorilor, dar şi aspectele comune în recontextualizarea elementelor etnofolclorice. Prin urmare, comparativ cu ceilalți scriitori, I. C. Ciobanu a valorificat din memoria colectivă momente ale experienţei şi înţelepciunii poporului, a preluat învăţămintele ascunse în zicala şi proverbul popular (segment explorat şi de Vladimir Beşleagă, Vasile Vasilache, Ion Druţă), a folosit pe larg elementul rustic pitoresc, a apelat nemijlocit la filozofia şi etica populară, la descrierile etnografice ale cadrului ritualic de performare a obiceiurilor populare de familie, calendaristice etc.; a surprins fundamentele spirituale ale poporului, legătura lui consangvină cu pământul şi natura, valenţele lui etice şi morale, fiind apreciat de critica literară „pentru reproducerea fidelă a anumitor dimensiuni ale vieţii satului moldovenesc” (M. Cimpoi).

The present approach is an applicative reaserch regarding the transfiguration of ethno-folklorical constituents in the literary works of the Romanian prose writers from Bessarabia. The author refers to the ways in which the novelist I. Ciobanu in his narrations uses folklore. Particularly analyzed and confronted, the post-war proses reveal the creative individuality of the authors, but also the common aspects in the recontextualization of the ethno-folkloric elements. Therefore, as compared with other writers, I. C. Ciobanu has revaluated from the collective memory moments of the people’s experience and wisdom, took over the hidden lessons from the popular saying and proverb (a segment explored by Vladimir Beşleagă, Vasile Vasilache, Ion Druţă), has used extensively the picturesque rustic element, has directly appealed to folkloric philosophy and ethics, to the ethnographic descriptions of the ritualistic framework of performing family folkloric customs, calendar habits etc .; he has surprised the people’s spiritual foundations, his consanguineous connection with the earth and nature, his ethical and moral valences, being appreciated by the literary critique „for the faithful reproduction of certain dimensions of the life of the Moldovan village” (M. Cimpoi).