Se implinesc o sută de ani de la ”injghebarea la Chişinău a unui Teatru de Operă cu o orchestră stabilă” (G. Enescu). La 6 august 1918, in capitala Basarabiei a avut loc primul spectacol de operă, ”Faust” de Ch.Gounod, prezentat de o trupă profesionistă ce a format un teatru muzical alcătuit din artişti autohtoni din Chişinău şi Iaşi, teatru in care timp de aproape patru ani s-au montat cu regularitate diverse opere din literatura muzicală universală, spectacole ce sunt şi in repertoriul liricului chişinăuian de azi: „Evgheni Oneghin” şi „Dama de pică” de P. Ceaikovski, ”Carmen” de G. Bizet, ”Tosca” de G. Puccini, ”Traviata”, ”Aida”, ”Rigoletto” de G.Verdi şi altele. Studiind activitatea primului colectiv teatral de operă, am constatat că experienţa lui, transmisă din generaţie in generaţie, a jucat un rol excepţional in devenirea şi dezvoltarea genului de operă in Basarabia interbelică, iar prin cantăreţii, dirijorii din acea perioadă s-au transmis ”secrete” ale teatrului muzical, valabile şi pentru artiştii de azi. In acest studiu ne referim, in special, la interpreţii autohtoni, incercand să demonstrăm existenţa unei verigi intre artiştii de ieri şi de azi. Spre exemplu, tenorul G. Borelli (numele adevărat – Semion Zaic, născut in Tiraspol), interpret al rolului titular din opera „Faust” şi cantăreţ solicitat de diverse teatre europene, a fost şi pedagog de canto al unor cunoscuţi şi recunoscuţi solişti ai Teatrului de Operă şi Balet din anii 1960 – 1980, precum Ludmila Alioşina, Valentina Saviţcaia, Tudor Cuzminov, Boris Raisov şi alţii, iar reputatul tenor de azi, Mihail Muntean, a fost elevul unui alt mare tenor, Nicolae Diducencu, care şi-a făcut studiile in clasa de canto a legendarei Lidia Lipcovscaia, aceasta la randul ei fiind elevă a celbrei cantăreţe şi profesoare Natalia Ireţcaia, discipolă a purtătoarei unui alt nume de mare răsunet, Polina Viardo. Cu L. Lipcovscaia au mai studiat L. Babici, pedagog de canto al Artistelor Poporului Valentina Saviţcaia şi Polina Botezat, Leonid Boxan, care, la randul său, a indrumat un şir de solişti ai operei de azi, precum ar fi Igor Ţurcanu, Ion Timofti şi alţii. Ne-am propus şi o trecere in revistă a activităţii regizorilor, cu incepere de la Iacov Gorschi, Leonid Dobronravov de la Opera Basarabeană şi terminand cu directorii de scenă din zilele noastre. Am incercat să-i amintim şi pe dirijorii de operă, constatand că primii au fost Mihail Barcă şi Radu Urlăţeanu in perioada interbelică, iar pe Alexandru Samoilă considerandu-l drept unul din cei mai profesionişti şi dotaţi conducători de orchestră pe care i-a avut vreo dată Teatrul Liric din Chişinău.  Am remarcat, totodată, că un aport considerabil la dezvoltarea teatrului muzical de pe mioriticul plai l-au adus şi cantăreţii, dirijorii, regizorii invitaţi, in diferite timpuri, sau intamplător aflaţi pe la noi, artişti merituoşi şi mai puţin valoroşi, care pană la urmă au contribuit la formarea unui important colectiv artistic, numit astăzi - Teatrul Naţional de Operă şi Balet ”Maria Bieşu”.