Tradiția ceramică Vădastra reprezintă una dintre așa-numitele „culturi arheologice” neolitice (cca 5200-4900 BC) din sudul Romaniei și nordul Bulgariei. De la primele descoperiri, petrecute in anii 1920, și pană astăzi, decorul vaselor Vădastra a atras deopotrivă atenția arheologilor, artiștilor ceramiști și publicului larg. Cu puține excepții, studierea ceramicii Vădastra a fost dominată de o filosofie de cercetare cultural-istorică, preocupată aproape exclusiv de cronologia relativă a materialelor. Chiar și multe dintre studiile tehnologice, demne de toată aprecierea, au avut in principal menirea de a verifica existența unor eventuale diferențe intre diverse categorii ceramice presupuse a fi cronologic diferite. De asemenea, datorită fundamentelor moderniste ale cercetării, diversele aspecte ale tehnologiei ceramicii Vădastra au fost separate de aspectele sociale și religioase. Aceste constatări nu caracterizează doar cercetarea ceramicii Vădastra, ci o bună parte din analizele ceramice mai vechi sau mai noi din arheologia romanească. Pe baza unor vase neolitice descoperite in așezarea de la Vădastra-„Măgura Fetelor”/„Dealul Cișmelei” (jud. Olt), in comunicarea de față susțin că o abordare biografică ne ajută să obținem o imagine asupra vaselor neolitice mai nuanțată și mai complexă decat cea construită de discursurile cultural-istorice sau funcționaliste, integrand și punand in relație date de ordin tehnologic, social și religios. Nivelul analizei nu il constituie categoriile ceramice in ansamblul lor (cu toate că și aceasta este o cale), ci vasele individuale. In această prezentare, fiecare obiect discutat este considerat a fi reprezentativ pentru o anumită biografie, cu mențiunea că au titlu de exemplu, fiind departe de a ilustra repertoriul de biografii posibile.