La ediţia anterioară a conferinţei, dna arheolog Reghina Uhl a adus mărturii despre meşteşugul ţesutului in mileniul IV i.Hr., inclusiv despre războiul de ţesut – realităţi prezente şi in spaţiul nostru preistoric. Datele respective sunt preţioase pentru lingvistică, deoarece limba a păstrat fapte străvechi, a căror cercetare trebuie realizată in stransă legătură cu obiectele culturii materiale şi spirituale pe care le desemnează. Practicat din preistorie, ţesutul, la originea sa, a trebuit să fi folosit obiecte rudimentare din natură, ajustate uzului potrivit priceperii şi necesităţii. In cazul războiului de ţesut, aşa cum ni-l prezintă imaginile din Antichitate, a fost folosit lemnul. Potrivit textelor dialectale inregistrate la inceputul anilor ’60 ai secolului al XX-lea, războiul vertical de ţesut (antic) s-a păstrat pană in timpurile noastre. Se are in vedere războiul vertical de ales covoare sprijinit de peretele incăperii – „stative de perete pentru ţesut covoare mari”. Pentru acesta au fost fixaţi termenii (la pl.) „beţe”, „druji”, „măcărăli”, dar şi „căranghi”, acelaşi cu caramb, termen autohton atestat la Hesychios (II, 441). In acest sens, cf. ex.: „scoarţa s-aleji-n beţi di război”, „am urdzat un război. Am pus un război, războiu-n beţi l-am pus, acolo nu trebu spati, ii cheptini”, „...ţăş in căranghi, daci vrai, ţăşi in stativi”, „Am pus ş-am urdzat, ş-am ţăsut... In căranghi” (Texte dialectale). Din sfera semantică a ţesutului vor mai fi examinaţi termenii de substrat drugă, ţepuşă, argea.