Fortificaţia se află la 600-800 m spre est de la satul Mereşeuca, comuna Mereşeuca, raionului Ocniţa, pe un deal înalt, izolat, de pe malul drept al râului Nistru. Localnicii numesc acest promontoriu „Cetăţuie.” În partea de vest dealul are aspectul unui istm îngust, întretăiat transversal de un val de pământ aplatizat. Spre est de val istmul treptat se lărgeşte, formând o pantă în ascensiune. La distanţa de aproximativ 100 m de la valul amintit o pantă a istmului a fost escarpată. De la nivelul escarpei, în partea de sud şi de nord-est a dealului a fost construit un val de formă semicirculară. Unul din capetele valului se termină la marginea abruptă de nord a versantului, altul, probabil se unea cu escarpa. La distanţa de 40-50 m de acest val, se află linia defensivă internă, repetând, ca formă, pe cea precedentă şi conturând o platformă circulară centrală cu un diametru aproximativ de 100m. Suprafaţa întărită a cetăţuii este de circa 2 ha. Situl a fost descoperit in anul 1949 de către T.S. Passek. Ca urmare a cercetărilor au fost evidenţiate patru orizonturi eneolitice, precum şi straturi ce aparţin culturilor Černoles, Sântana de Mureş-Černjachov şi culturii vechi ruseşti. În anul 1984 a fost efectuată secţionarea valului şi şanţului intern săpat în depunerile culturale mai vechi. Şanţul a întretăiat straturile de cultură, adâncindu-se în sol viu până la adâncimea de 3,3-3,5 m. La nivelul fundului, şanţul are lăţimea de 0,8-1,0 m, iar în partea superioară de până la 5 m. În partea exterioară a valului, precum şi în albia şanţului, sub stratul de cernoziom a fost atestat un strat de lut, provenit din scurgerea acestuia de pe vârful valului, unde a fost aşezat la temelia zidului din lemn, construit pe creasta valului. Zidul probabil consta dintr-o carcasă din bârne, susţinute de stâlpi, amplasaţi în pereche în poziţie verticală. Grosimea zidului atingea circa 2 m. Partea inferioară a carcasei, care a format zidul, a fost umplută cu pământ, iar partea superioară forma camere – strelniţe. În partea interioară a valului se afl au construcţii pentru locuit şi gospodăreşti, edifi cate din bârne. Valul avea lăţimea la bază de circa 8 m, înălţimea fi ind de 3 m. Împreună cu zidul de apărare acesta se ridica la aproximativ 6 m înălţime. Materialul ceramic şi amforistic, descoperit în procesul investigaţiilor, permite încadrarea cetăţuii în secolele XIIXIII. Ea a fost părăsită şi arsă, probabil, din ordinul tătaro-mongolilor la mijlocul secolului al XIII-lea. Cele mai apropiate analogii pentru fortificaţia de la Mereşeuca-Cetăţuie le putem găsi la Lencăuţi (cetate) şi la Lomacinţi, în Bucovina de Nord. Se pare că cetăţuia de la Mereşeuca reprezintă cel mai de sud avanpost, cetate de observaţie al Haliciului, de pe malul drept al Nistrului. În calitate de ipoteză putem presupune că această cetăţuie corespunde cu oraşul Kucelmin din cronicile vechi ruseşti.

The citadel is situated 600-800 m east of Mereşeuca village, Mereşeuca commune, Ocniţa district, on a high, isolated hill, on the right bank of the Driver river. The local inhabitants call this headland „Cetăţuie.” On the west side, the hill has the aspect of a narrow isthmus, crossed transversally by a flattened earth rampart. The isthmus becomes wider to the east of the wall, forming an ascending slope. One isthmus slope had been scarped at around 100 m away from the wall. Starting with the scarp level a semi-circular wall appears headed towards the south and north-east of the hill. One of the wall extremities ends at the northern steep edge of the hill, while another was probably connected to the scarp. The internal defensive line, repeating the shape of the anterior one, lies at the distance of 40-50 m from the wall and forms a central circular platform with a diameter of 100 m. The fortified surface of the citadel is about 2 ha. The site was discovered in 1949 by T.S. Passek. The research uncovered four Eneolithic horizons and layers belonging to cultures Černoles, Sântana de Mureş-Černjachov and to the old Russian culture. The wall and ditch from the older cultural deposits had been sectioned in 1984. The ditch intersected the cultural layers going down into the sterile soil to the depth of 3.3-3.5 m. The ditch has a width of 0.8-1.0 m at the bottom and up to 5 m in the upper part. In the outer part of the wall, as well as in the ditch’s channel, under the black-earth layer, a clay layer was attested provoked by downward erosion from the top hill where it initially lay at the base of the wooden wall built on the top rampart. The wall was probably made of a hull of beams, supported by pillars arranged vertically in pairs. The wall thickness reached around 2 m. The inferior part of the hull, which formed the wall, was filed up with earth, and the upper part formed chambers called strelniţe. Living and household structures built of beams were found in the inferior part of the rampart. It had around 8 m width at the base and 3 m heigh and rose around 6 m above ground together with the wall. The ceramic and amphorae material discovered during the investigations allows us to dates the citadel to the 12th- 13th centuries. It was deserted and burnt probably by order of Tatar-Mongols at the middle of the 13th century. The closest analogies for Mereşeuca-Cetăţuie fortification can be found at Lencăuţi (fortress) and at Lomacinţi, in northern Bucovina. It appears that the fortress from Mereşeuca represents the southernmost outpost, an observation citadel of Halici from the right bank of Dniester. We can assume, as a hypothesis, that this citadel corresponds with the town Kucelmin from older Russian chronicles.