În articol se prezintă contextul general al războiului sovieto-afghan (1979–1989), pregătirea ideologică, fizică şi morală a combatanţilor. Conflictul este analizat prin prisma confruntărilor militare, a vieţii cazone, a alterităţilor, a limbajului specific militar, a situaţiilor-limită şi a strategiilor de supravieţuire, a impactului războiului asupra vieţii participanţilor, inclusiv în perioada postbelică, marcată de sindromul afghan. Studiul include contribuţii originale din domeniul polemologiei, de înţelegere a fenomenului războiului şi a consecinţelor sale, de promovare a evitării lui în viaţa socială, şi de acceptare deliberată a valorilor coexistenţei paşnice.