Articolul de faţă abordează problematica traducerilor poetice ca produse lingvistice de creaţie artistică. Traducerea este un moment esenţial al oricărui act de comunicare, înlăturând conceptul de incompatibilitate şi înlocuindu-l cu acela de complementaritate. Poezia ca text literar nu apelează la o exprimare directă, ci prin formele lingvistice alese, deschide pauze de gândire, stimulează cugetarea, activează experienţe anterioare asemănătoare. Mijloacele artistic-expresive în realizarea de texte literare poetice nu se reduc la aspecte legate de limbă, ci ţin, în egală măsură, de compoziţie, ritmicitate şi de melodia întregului ţesut, precum şi de particularităţile genului şi speciei literare, toate formând un întreg în concordanţă cu mesajul artistic. Calitatea unei traduceri poetice poate fi evaluată doar sub aspectul calităţii sale pragmatice. Aceasta iese cel mai mult în evidenţă într-o traducere de ordin comunicativ. Se exemplifică prin intermediul poeziei “Erlkönig” al lui Goethe, transpusă în româneşte de Daniela Vladu.

The present article inquires into the difficulties of poetic translations regarded as linguistic products of artistic creation. Translation is an essential point of each communicative act, removing the concept of incompatibility and replacing it with the complementary one. Poetry as a literary text does not say things directly, but brings to mind various prior experiences and stimulates thinking with the help of elevated linguistic forms. The artistic expressive means used in poetry are not related to language alone, but refer to the same extent to the structure, rhythm and melody of the whole texture as well as to the literary genre, creating thus a whole in accordance with the artistic message expressed in it. The quality of a poetic translation might be assessed only due to the pragmatic quality. This thing becomes rather obvious in a communicative translation. J.W. Goethe’s poem “Erlkönig” serves as an illustrative example and it is translated into Romanian by Daniela Vladu.