Lucrarea de faţă se vrea a fi o cercetare cu privire la pregătirea multivalentă a studenţilor de la Canto Clasic cu şi prin intermediul pianului. Experienţa didactic-universitară şi concertistică ne-a dovedit faptul că studenţii de la secţia Canto Clasic au în egală măsură disponibilităţi şi abilităţi artistice atât în sfera cântului vocal cât şi în cel instrumental pianistic. Se face referire, aşadar, la relaţia unică care se creează între interpret şi instrumentul muzical într-o unitate de conţinut şi formă proprii artei camerale vocal-instrumenatle într-o suprapunere perfectă cantăreţ-instrumentist. Prin urmare, întreaga bogăţie a limbajului artistic nu mai poate fi percepută şi redusă doar la bogăţia şi încantarea intonaţiilor vocale ci înţeleasă într-o coeziune, împletire şi trăire cu discursul instrumental.

This paper intends to be an investigation concerning the multivalent training of the Classic Canto students through the instrumentality of the piano. The didactic, scholastic and artistic experience demonstrated the fact that the Classic Canto students have the necessary skills and aesthetic abilities both for vocal interpretation and for instrumental apprehension. It is about a unique kind of relationship between the performer and the musical instrument in a form and content unity which is characteristic of instrumental-vocal chamber music while overlapping the singer and the instrumentalist. Therefore, the entire poetry of the artistic language cannot be perceived and reduced only to the expressiveness and delight of the vocal intonations but understood within a cohesion and instrumental comprehension.