Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
803 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-05-11 21:00 |
SM ISO690:2012 MUSTEAŢĂ, Vasile, CORCIMARU, Ion. Leucemia mieloidă cronică: aspectele epidemiologice, medico-sociale şi manageriale contemporane. In: Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2013, nr. 3(14), pp. 449-460. ISSN 1857-1719. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu” | ||||||
Numărul 3(14) / 2013 / ISSN 1857-1719 | ||||||
|
||||||
Pag. 449-460 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În studiu sunt înrolaţi 125 bolnavi de leucemie mieloidă cronică (LMC), aflaţi la evidenţă şi tratament în IMSP Institutul Oncologic în perioada anilor 2005 – 2011. Diagnosticul a fost stabilit în faza cronică tardivă în 113 (90,4%) cazuri, în faza de accelerare şi acută – în 12 (9,6%) cazuri. Vârsta pacienţilor variază între 19 şi 81 ani (media de vârstă – 46,1 ± 2,13 ani), ce indică afectarea preponderentă a persoanelor apte de muncă. Majoritatea bolnavilor de LMC (66,7 ± 5,14%) au fost expuşi insolaţiilor în cadrul activităţii profesionale sau vieţii cotidiene, care pot fi considerate ca factorul favorizant de dezvoltare a LMC. Severitatea maladiei şi, respectiv, speranţa la viaţa limitată se confirmă prin indicii relativi scăzuţi ai supravieţuirii generale a bolnavilor: supravieţuirea generală peste 3 şi 5 ani s-a cifrat corespunzător la 57,5% şi 36,5%. Tratamentul LMC în faza cronică şi de accelerare fără complicaţii poate fi efectuat în condiţii de ambulator sau a staţionarului de zi. Tratamentul LMC în faza de accelerare cu complicaţii (hemoragice, trombotice, infecţioase) şi în faza acută se efectuează în secţiile specializate de hematologie. Medicamentul imatinib mesylate constituie opţiune terapeutică de prima linie în faza cronică şi de accelerare a LMC, fiind net superioară în raport cu chimioterapie convenţională şi α-interferon prin posibilitatea atingerii răspunsului hematologic complet rapid, răspunsului citogenetic complet şi creşterea semnificativă a calităţii vieţii şi longevităţii pacienţilor. Indicii supravieţuirii în sublotul investigaţional afiliat de GIPAP peste 1 an, 2 şi 3 ani au constituit respectiv 97%, 78% şi 62%, fiind net superiori în raport cu sublotul investigaţional fără tratamentul cu imatinib mesylate (p<0,05). Media longevităţii (61,65 ± 4,81 ani) s-a dovedit a fi semnificativ mai mare (p<0,05) în grupul de vârstă 40 – 49 ani. Sexul masculin şi scorul ECOG-WHO 2 – 3 după chimioterapie de inducţie pot fi considerate ca factori de prognostic nefavorabil. |
||||||
|