Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1026 19 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-13 13:28 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
[778.534.6+7.01](478) (1) |
Фотография и подобные процессы (64) |
Общая теория искусства. Философия искусства. Эстетика. Проблемы эстетического вкуса. Принципы композиции, пропорции, зрительных эффектов (108) |
SM ISO690:2012 TIPA, Violeta. Animaţia – o formă de redare a (meta)realităţii. In: Arta , 2013, nr. 2(AAV), pp. 93-99. ISSN 2345-1181. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta | ||||||
Numărul 2(AAV) / 2013 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136 | ||||||
|
||||||
CZU: [778.534.6+7.01](478) | ||||||
Pag. 93-99 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Articolul analizează posibilităţile filmului de animaţie în reflectarea unor realităţi metafizice şi de expunere a lumii
interioare în întreaga sa complexitate.
Chiar în debuturile artei cinematografice, începând cu trucurile lui George Méliès, сăutările avangardiştilor de noi mijloace de expresie, a unui nou limbaj, ce ar oferi modalităţi inedite de reproducere a celor mai diverse trăiri, senzaţii şi stări psihologice, animaţia se impune prin posibilităţile sale nelimitate comparativ cu celelalte genuri de artă audiovizuală în deformarea, descompunerea, compunerea şi crearea unor (meta)realităţi.
Pentru a prezenta misterul unor universuri suprarealiste sau lumea stărilor interioare ale individului, regizorii apelează
adesea la natura sintetică a filmului de animaţie, combinând ingenios secvenţele animate cu cele ale filmărilor reale
(Alan Parker în Pink Floyd The Wall, Andrei Hrjanovski în Peisaj cu enupăr (Пейзаж с можевельником), Un motan şi jumătate (Полтора кота), O cameră şi jumătate sau călătorie sentimentală (Полтора комнаты или сентиментальное путешествие на родину) etc.).
Animaţia concurează cu succes nu numai la elucidarea mesajului filmului de ficţiune, dar în special, al celui documentar
şi anume în prefigurarea universului spiritual al personajelor. În acest context, se impun experimentele regizorilor în domeniul animaţiei pentru a reda lumea visurilor (Waking Life, 2001 de Richard Linklater), memoria individuală şi cea colectivă (Waltz with Bashir, 2008, de Ari Folman), monologul despre viaţa şi moartea unui personaj concret (Crulic – drumul spre dincolo 2011, de Anca Damian) etc.
Animaţia contemporană este un fenomen aparte ce continuă să fie valorificat sub diverse aspecte stilistice, din
perspectiva diverselor tehnici şi metode de animare şi a conceptelor ideatice. |
||||||
Cuvinte-cheie animaţie, film de animaţie, documentar de animaţie, avangardişti, tehnici digitale |
||||||
|
Google Scholar Export
<meta name="citation_title" content="Animaţia – o formă de redare a (meta)realităţii"> <meta name="citation_author" content="Tipa Violeta"> <meta name="citation_publication_date" content="2013/12/02"> <meta name="citation_journal_title" content="Arta "> <meta name="citation_issue" content="2(AAV)"> <meta name="citation_firstpage" content="93"> <meta name="citation_lastpage" content="99"> <meta name="citation_pdf_url" content="https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Animatia_o%20forma%20de%20redare%20a%20metarealitatii.pdf">