În articol se analizează compoziţia Adio de Vladimir Beleaev — scrisă pentru cvartetul instrumentelor de suflat, una dintre cele mai reprezentative lucrări în creaţia componistică din Moldova, care reprezintă direcţia tehnico-stilistică a post avangardismului. Autorul caracterizează trăsături tipice,cum ar fi programa latentă, procedeele aleatoricii controlate, sonoristica, puantilismul, precum şi dificultăţile de interpretare şi de ansamblu.

The present article is devoted to the analysis of Vladimir Beleaev’s composition “Adio” (“Farewell”) for quartet of wood wind instruments which is one of the bright works in the composition activity from Moldova, written in the technical-stylistic post avant-garde direction. The author considers such characteristic features as hidden programming, devices of controlled aleatory, sonorism, pointillism as well as interpretative and ensemble difficulties.