Cercetarea noastră are drept scop analiza schimbărilor survenite în procesul de producție și comercializare a băuturilor spirtoase, tutunului, sării și zahărului în Basarabia, odată cu aplicarea – începând cu 1 ianuarie 1863 – a unor accize unice la aceste produse în Imperiul Rus. Supunerea produselor respective unor taxe speciale în folosul statului rus avea rădăcini mai vechi, însă era foarte complexă și diferită de la o regiune la alta, implicând fie concesionarea colectării acestor venituri unor antreprenori privați, precum în cazul băuturilor spirtoase, fie un monopol total la producție și comercializare, ca în cazul sării. Deoarece generau venituri substanțiale statului, guvernul rus a hotărât, încă la începutul „marilor reforme”, să renunțe la orice monopol asupra producției și vânzării acestor produse, în schimb, preluând în totalitate în mâinile sale impozitarea lor. Acest lucru a determinat, inițial, o creștere bruscă a numărului de întreprinderi specializate atât în producția, cât și comercializarea lor, precum și a nivelului de dotare tehnică și de organizare a procesului tehnologic. Totuși, creșterea destul de rapidă a accizelor a determinat, deja la sfârșitul anilor ’70, ruinarea multor mici producători, inclusiv în Basarabia, care, în aceste condiții, nu mai făceau față concurenței externe, dar și producătorilor din alte regiuni privilegiate ale Imperiului Rus, în care sistemul de accize nu fusese introdus, precum și producătorilor iliciți. Fiind o regiune de hotar, Basarabia a cunoscut și o activizare a comerțului de contrabandă. Veniturile statului din sistemul de accize existent nu mai înregistrau nici ele creșterile anticipate. Ca urmare, la începutul anilor ’90, ministrul de finanțe S.I. Witte a fost nevoit să modernizeze sistemul de accize existent, reintroducând, totodată, monopolul statului la comercializarea băuturilor spirtoase.