Introducere: Relația complexă între ficat și ochi atrage tot mai multă atenție, reflectată fiind prin multiple căi patogenetice cum ar fi metabolismul, stresul oxidativ (SO) și inflamația. Studii recente au demonstrat în clinică că unele boli tipice demonstrează conexiunea ficat-ochi, în special în cazul bolii ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) și retinopatia diabetică (DR). Scop: Identificarea mediatorilor moleculari cheie care să indice relația între ficat și ochi, elucidând astfel interacțiunea metabolică între aceste organe. Material și metode: O cercetare amplă a literaturii a fost realizată prin consultarea bazelor de date precum PubMed și ScienceDirect. Au fost analizate 20 de studii relevante publicate în ultimul deceniu privind asocierea între NAFLD și RD la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 (DZ tip2). Rezultate: Markerii moleculari comuni elevați identificați la pacienții cu NAFLD și RD includ mediatori ai inflamației cronice, cum ar fi proteina C reactivă, citokinele (ex. TNF-alfa, IL-6), markeri ai SO (ex. speciile reactive de oxigen, produse de peroxidare a lipidelor) și markeri ai dislipidemiei (ex. trigliceride, LDL-colesterol). Adițional, markeri asociați rezistenței la insulină și disfuncției metabolice, precum adipokinele (ex. adiponectina, leptina) și factorul de creștere insulin-like-1 (IGF-1), peptida C, HbA1C, au fost de asemenea implicați în patogeneza ambelor patologii. Prezența markerilor moleculari comuni sugerează mecanisme patogenetice linkate, care contribuie la evoluția și progresia complicațiilor hepatice și retiniene la pacienții cu DZ tip 2. Înțelegerea acestor mecanisme comune ar putea duce la identificarea de noi ținte terapeutice pentru gestionarea NAFLD și DR. Concluzii: Prin explorarea interrelației dintre ficat și ochi, se evidențiază un potențial de a obține o înțelegere mai specifică și mai cuprinzătoare a relației intricate între afecțiunile ficatului și sănătatea oculară, deschizând calea spre abordări terapeutice noi.