Studiul artefactelor din metal descoperite în urma cercetărilor arheologice prezintă un interes deosebit în contextul evidențierii modului de degradare și deteriorare ca rezultat al interacțiunilor în sol. Prin analiza stării de conservare a fiecărui obiect în stadiul descoperirii sunt evidențiate caracteristicile crustei de coroziune date de aspectul, culoarea, grosimea sau prezența fisurilor de suprafață/adâncime etc. și cele chimice legate de categoriile de compuși chimici care formează straturile externe sau interne. În acest sens, lucrarea prezintă aplicarea unor tehnici de analiză neinvazive în studiul stării de conservare a unor monede și obiecte de podoabă care au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate în județul Neamț. Rezultatele obținute au evidențiat că interacțiunile din perioada de zacere au contribuit la formarea unor structuri complexe la suprafața originală a fiecărui artefact, iar în funcție de compoziția chimică și contextul abandonului s-au determinat două tipuri de degradare. Tehnicile de analiză implicate în studiu au fost stereomicroscopia și microscopia electronică cu scanare (SEM) cuplată cu spectroscopia de raze X cu dispersie de energie (EDX), iar pe baza rezultatelor obținute s-au elaborat și metodologiile de restaurare.