Zlata Tcaci ocupă un loc distinct în patrimoniul muzical din Republica Moldova fiind prima femeie-compozitor de etnie evreiască din perioada postbelică. Pe tot parcursul vieții Zlata Tcaci a fost preocupată de educația tinerei generații, un angajament care se reflectă atât în opera sa componistică, cât și în activitatea sa pedagogică. Ca profesor la Conservatorul din Chișinău (ulterior Academia de Muzică, actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) precum și în calitate de coordonator al concursului pentru tineri compozitori organizat de Uniunea Compozitorilor din Moldova, Zlata Tcaci a in-fluențat profund dezvoltarea viitorilor compozitori, stimulând și încurajându-i în activitatea lor. Și în propria sa creație muzica pentru copii ocupă un loc important, ea fiind prima dintre compozitorii profesioniști care a abordat consecvent și metodic acest domeniu. Zlata Tcaci a compus numeroase piese destinate pentru a fi interpretat de micii mu-zicieni, contribuind astfel la formarea unui vast repertoriu didactic. Totodată ea a fost și autoarea unor compoziții în genurile cele mai complexe – simfonie, operă, balet ș.a. adresate publicului tânăr. Zlata Tcaci a fost autoarea primei opere și a primului balet pentru copii în componistica moldovenească postbelică. Zlata Tcaci a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea artei muzicale din Republica Moldova. Moștenirea sa include circa 800 de lucrări muzicale în toate genurile muzicale de la miniaturi la simfonii, de la lieduri la operă. Aportul ei în domeniul teatrului liric este greu de a fi supraestimat. Ea este autoarea a 10 opere printre care găsim cele mai diverse varietăți genuistice: operă-basm, operă comică, radio operă etc. Trăind într-un regim, ce nu tolera abateri de la stilistica și tematica „realismului socialist” în creația sa lirică Zlata Tcaci a încercat să evite problemele sociale sau cele etnice, axându-se în special pe subiecte preluate din basme (Floricică-Floricea, Andrieș, Capra cu trei iezi, Lenoasa) sau opere literare (Micul prinț, Unchiul meu de la Paris). După abolirea regimului sovietic, o perioadă care a marcat un moment de cotitură în istoria multor națiuni și indivizi, Zlata Tcaci, ca artist și compozitor, a intrat într-o nouă fază a carierei sale. Această schimbare de regim i-a oferit o oportunitate unică de a-și redescoperi și a-și explora mai profund rădăcinile și identitatea națională. În acest nou context, Zlata Tcaci și-a îndreptat atenția și eforturile creative către aspecte ale culturii și etniei evreiești, un domeniu care până atunci fusese limitat de restricțiile impuse de regimul sovietic. Această reconectare la rădăcinile sale nu a fost doar o redescoperire personală, ci și o modalitate de a contribui la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural evreiesc. Prin lucrările sale, Zlata Tcaci a început să exploreze și să prezinte elemente variate ale culturii evreiești, cum ar fi muzica tradițională, istoria, și povestirile, punând accent pe transmiterea și celebrarea acestei bogate moșteniri culturale. Această schimbare de direcție în opera sa nu a fost doar un act de exprimare artistică, ci și unul de afirmare culturală și istorică, contribuind astfel la diversitatea și la înțelegerea culturală într-o perioadă post-sovietică plină de transformări. Activitatea Zlata Tcaci, inclusiv și cea din domeniul operei, mereu a fost în vizorul muzicologilor din țara noastră. Prin prezentul articol încercăm să sintetizăm opiniile și viziunile cercetătorilor asupra creației muzical-teatrale a compozitoarei dezvăluind aportul considerabil al acestei autoare în dezvoltarea genului de operă, și în special a operei pentru copii, în contextul evoluției acestui gen în componistica autohtonă. Zlata Tcaci, figură emblematică pentru spațiul multicultural șu multietnic dintre Prut și Nistru, a avut un aport incontestabil pentru dezvoltarea școlii naționale de com-poziție în dublă ipostază: cea de compozitor și cea de pedagog. Creația acestei talentate reprezentante a poporului evreu, născută în Codrii Moldovei, reflectă o conexiune spirituală profundă între diferite culturi și diferite etnii, fiind un simbol proeminent al patrimoniului nostru muzical.