Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente tulburări psihice la copii și sunt adesea nerecunoscute suficient. Tulburările de anxietate netratate la copii pot afecta semnificativ calitatea vieții. Acestea pot duce la afecțiuni psihiatrice comorbide și pot interfera cu dezvoltarea socială, emoțională și academică, inclusiv la vârsta adultă. Tulburarea de anxietate de separare este una dintre cele mai frecvente tulburări de anxietate din copilărie. Aceasta presupune este o exagerare a anxietății tipice procesului de dezvoltare și se manifestă prin suferință excesivă la separarea de figura de atașament sau mediul familial. Etiologia tulburării de anxietate de separare punctează asupra interacțiunii factorilor biologici și de mediu, în special mediul familial în copilăria timpurie. Criteriile de diagnostic pentru TAS sunt prevăzute de DSM-V și sunt utilizate la evaluarea comprehensivă a tulburării, în combinație cu alte instrumentele de evaluare validate la nivel internațional. Diagnosticul oferă informații esențiale pentru elaborarea demersului terapeutic de către specialiștii clinicieni. În acest sens, există date concludente privind eficiența combinării psihoterapiei cu farmacoterapia pentru obținerea rezultatelor de durată. Mai mult, importanța coordonării eforturilor interprofesionale este esențială pentru eficiența abordării comprehensive a TAS.

Anxiety disorders are the most common mental disorders in children and are often under-recognized. Untreated anxiety disorders in children can significantly affect the quality of life. They can lead to comorbid psychiatric conditions and interfere with social, emotional and academic development, including in adulthood. Separation anxiety disorder is one of the most common childhood anxiety disorders. It involves an exaggeration of the anxiety typical for the developmental process and is manifested by excessive distress at separation from the attachment figure or family environment. The etiology of separation anxiety disorder points to the interaction of biological and environmental factors, particularly the family environment in early childhood. Diagnostic criteria for SAD are provided by DSM-V and are used in the comprehensive assessment of the disorder, in combination with other internationally validated assessment tools. The diagnosis provides essential information for the elaboration of the therapeutic approach by the clinical specialists. In this sense, there are conclusive data on the effectiveness of combining psychotherapy with pharmacotherapy to achieve lasting results. Furthermore, the importance of coordinating interprofessional efforts is essential for the effectiveness of the comprehensive approach to TAS.