Garanțiile personale [1] acordate de consumator, fiind raporturi de consumație, conțin prevederi de protecție a situației juridice a consumatorului, instituind norme de excepție de la regimul juridic de drept comun în materia garanțiilor personale. Astfel în considerarea calității de consumator a garantului, legiuitorul stabilește o serie de obligații în sarcina creditorului profesionist, menit să consolideze consimțământul consumatorului garant la asumarea garanției. Printre aceste obligații identificăm obligația creditorului profesionist de a se asigura că garantul consumator își asumă garanția în deplină cunoștință de cauză; dacă se face dovada că profesionistul cunoștea că garantul avea o relație de încredere dintre debitor și garant și nu a solicitat de la garant o dovadă a primirii unei consultații independente cu privire la riscurile pe care le comportă asumarea garanției, contractul respectiv va putea fi revocat sau anulat după caz. Pe parcursul derulării contratului, creditorul profesionist este obligat să-l informeze pe fideiusor consumator anual, despre sumele garantate din obligația principală, dobânda sau alte obligații accesorii – art. 1665, alin. 1, C. civ. În caz de neexecutare a obligației de către debitor, fideiusorul consumator va fi obligat la plata obligației în valoarea existentă în momentul asumării garanției.

The personal guarantees granted by the consumer, being consumption reports, contain provisions for the protection of the legal situation of the consumer, establishing rules of exception from the legal regime of common law in the matter of personal guarantees. Thus, in considering the guarantor's consumer quality, the legislator establishes a series of obligations for the professional creditor, intended to strengthen the consent of the guarantor consumer to assume the guarantee. Among these obligations we identify the obligation of the professional creditor to ensure that the consumer guarantor assumes the guarantee in full knowledge of the case; if it is proved that the professional knew that the guarantor had a relationship of trust between the debtor and the guarantor and did not request from the guarantor proof of receiving an independent consultation regarding the risks involved in assuming the guarantee, the respective contract may be revoked or canceled as the case may be. During the course of the contract, the professional creditor is obliged to inform the consumer guarantor annually about the amounts guaranteed from the main obligation, the interest or other ancillary obligations - art. 1665, para. 1, C. civil. In case of non-execution of the obligation by the debtor, the consumer guarantor  will be obliged to pay the obligation in the amount existing at the time of assuming the guarantee.