În cadrul paradigmatic asumat de noi, respectiv într-o perspectivă socioconstructivistă și interactivă, relațiile didactice profesor-elev se îmbogățesc cu noi dimensiuni metodologice, afective și morale, în cadrul cărora profesorul este un mediator și facilitator al învățării. Are rolul de mediator între elevi și cunoștințele elevilor și îi sprijină în dobândirea propriei autonomii cognitive și educaționale. Relația dintre profesor și elev este o relație complexă, care presupune nu doar o multitudine de acțiuni, ci și un set de capacități și deprinderi științifice, psihopedagogice, manageriale și psihosociale: de a relaționa, de a respecta opiniile celorlalți, de a tolera opinii opuse. , pentru a-l ajuta pe celălalt să aibă încredere în forțele proprii etc.

In the paradigmatic framework assumed by us, respectively in a socioconstructivist and interactive perspective, teacher-student didactic relations are enriched with new methodological, affective and moral dimensions, within which the teacher is a mediator and facilitator of learning. He has the role of mediator between students and students’ knowledge and supports them in gaining, acquiring their own cognitive and educational autonomy. The relationship between teacher and student is a complex relationship, which involves not only a multitude of actions, but also a set of scientific, psychopedagogical, managerial and psychosocial capacities and skills: to relate, to respect the opinions of others, to tolerate opposing opinions, to help the other to have confidence in their own strength etc.