În mediul penitenciar sunt frecvente cazurile, când condamnaţii îşi provoacă intenţionat vătămări corporale. Prin acțiunile lor, ei creează o atmosferă tensionată în instituție, încălcând ordinea internă de executare a pedepselor. Sub acest aspect, în articol sunt analizate componentele cheie care definesc autoagresivitatea, motivele care contribuie la un astfel de comportament, precum şi cele mai frecvente metode de autovătămare. De asemenea, sunt profilate exigenţele cu privire la punerea în aplicare a măsurilor preventive în vederea neadmiterii actelor de autoagresiune. Potrivit autorilor, principalii predictori ai comportamentului autovătămator includ depresia și sentimentele de deznădejde. Astfel, se impun acţiuni de reducere a incidenţei acestor comportamente, acţiuni care trebuie să se bazeze pe o intervenţie psihologică la nivelul fiecărui deţinut. Totodată, planurile de prevenire trebuie să cuprindă programe de formare pentru personalul de supraveghere, menite să le ofere informaţiile necesare pentru recunoaşterea deţinuţilor cu risc de automutilare şi modalitatea corespunzătoare de răspuns în situaţii de criză.

In the penitentiary environment, there are frequent cases when convicts intentionally injure themselves. Through their actions, they create a tense atmosphere in the institution by violating the internal order of execution of punishments. Under this aspect, the article analyzes the key components that define self-aggression, the reasons that contribute to such behavior as well as the most common methods of self-harm. In addition, the requirements regarding the implementation of preventive measures in order not to admit acts of self-harm are outlined. According to the authors, the main predictors of self-injurious behavior include depression and feelings of hopelessness. Thus, actions are required to reduce the incidence of these behaviors, actions that must be based on a psychological intervention at the level of each detainee. At the same time, the prevention plans must include training programs for the supervision staff aimed at providing them with the necessary information to recognize inmates at risk of self-mutilation and the appropriate way to respond in crisis situations.