Miza acestui articol nu este aceea de a „explica” un poem precum Totul al Anei Blandiana unui lector din generațiile mai vârstnice, care a trăit (și) în regimul trecut — fiindcă ar însemna să explicăm ceea ce înșine am trăit și cunoaștem prea bine —, ci de a analiza modul complex în care un text poetic conceput ca un act de opoziție la dictatură (în 1984) se poate transforma, prin recodificare, în grila de lectură a unei alte epoci istorice și a unei alte generații de cititori (în 2024). Dacă, în anii ‘90, schimbarea de context macro nu afecta această înțelegere, după anii 2000 și, apoi, într-un mod tot mai acut, în anii din urmă, schimbarea de context însoțită de o schimbare de generații au antrenat o schimbare a codului de scriere și, respectiv, receptare a unui asemenea text literar.

The purpose of this article is not the explain a poem like Ana Blandiana’s poem Totul to a lecturer who is a part of the elder generations, and has lived in the old political system — otherwise it would involve the explanation of what we know very well and what we have been through — but it is intended as an analysis of the complex process in which a poetic text conceived as an opposition against the dictatorship (in 1984) can be transformed by means of literary encoding in the reading grid of a historical era and in a different lecturer generation (in 2024). If this understanding wasn’t affected by the differences of the macroeconomic and political changes of the ‘90’s, after 2000, and acutely in the following years, the context change accompanied by generation change have trained another cha