Scopul: De a identifica erorile de refracție, apărute la pacienții diabet zaharat recent depistat, în perioada de hiperglicemie severă. Metodă: Au fost evaluați oftalmologic 5 pacienți cu diabet zaharat asociat cu apariția hipermetropiei tranzitorii bilaterale. Hipermetropia tranzitorie a apărut la debutul insulinoterapiei pentru a controla glicemia. Vârsta medie a pacienților a fost 46,2 ani. Erorile de refracție ale acestor pacienți nu au fost modificate de cicloplegie. Resultate: La 5 pacienți ce au fost tratați cu insulină, dezvoltarea hipermetropiei a început la 6, 8 zile după începutul tratamentului, ajungând la valorile maxime peste 17,2 zile. După evaluarea inițială a pacienților, refracția a fost restabilită peste 19-84 zile. A fost examinat și un pacient cu miopie -3,0D ce a dezvoltat hipermetropie + 5.75D. În timpul cursului de insulinoterapie, nu s-au observant schimbări în keratometrie, lungimea axei anteroposterioare a globului ocular. Valorile glicemiei și ale HbA1c au fost maxime la schimbările maximale ale refracției. Luând în considerație cele expuse mai sus, schimbările de refracție sunt determinate de schimbări reversibile în structura cristalinului. Concluzii: Pacienții recent depistați cu diabet zaharat în perioada de reducere intensivă a glicemiei, poate determina schimbări tranzitorii ale refracției ce afectează acuitatea vizuală a pacienților.