Barbu Delavrancea (numele adevărat Barbu Ștefănescu) s-a realizat, pe parcursul vieții, ca publicist, avocat, prozator, dramaturg. A fost și un orator strălucit, procedeele retorice resimțindu-se în proza sa. Ca prozator a debutat cu volumul „Sultănica”. Apoi au urmat și alte volume: „Trubadurul”, „Paraziții”, „Între vis și viață”, „Hagi-Tudose”. Punctul de plecare al nuvelelor sale este patriarhalismul rural, iar cel final – zugrăvirea „lumii înalte”. Îndrăgind de mic comorile înțelepciunii ale folclorului nostru, Delavrancea a venerat toată viața palmele bătătorite ale celora, ce ne cresc pâinea noastră cea de toate zilele. Scriitorul, provenind din păturile de jos, a reușit să schițeze în nuvelele sale diferite aspecte sociale și psihologice ale societății. Mai mult ca atât, el a redat suferința omenească sub diferitele ei forme de manifestare.

Barbu Delavrancea (real name Barbu Ștefănescu) realized himself in various areas during his life: as a publicist, a lawyer, a prose writer, a dramatist. He was a brilliant orator; the oratorical procedures being reflected in his prose literary pieces. As a novelist he made his debut with the volume „Sultănica”. Then, the other volumes such as: „Trubadurul” (The Troubadour), „Paraziții” (Parasites), „Între vis și viață” (Between dream and life), „Hagi-Tudose” followed. The point of departure of his short-stories is the rural patriarchalism, and the final one – portrayal of „the high society”. Being in love from the very childhood with our folklore’s precious stones of wisdom, Delavrancea cherished throughout all his life a veneration for the calloused palms of those who grow our daily bread. The writer being descended from the low-class background, succeeded in outlining in his short stories a great variety of social and psychological aspects of all social classes. Moreover, he rendered in his literary works a wide spectrum of human suffering in various life conditions.