Chirurgia ortognată presupune totalitatea intervenţiilor chirurgicale de corectare a deformărilor musculo-scheletale, dento-osoase şi ale ţesuturilor moi ale maxilarelor, fiind metoda de tratament de elecţie pentru anomalii dento-maxilare (ADM) severe, ce nu pot fi reabilitate doar prin tratament ortodontic. Scopul lucrării. Evaluarea particularităţilor de diagnostic şi tratament a pacienţilor cu ADM în plan sagital. Material şi metode: 22 de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 46 ani, cu ADM în plan sagital, în perioada 2016—2021. Etapa chirurgicală propriu — zisă s-a realizat în condiţii de staţionar, iar în ambulator a avut loc evaluarea clinică şi paraclinică a pacienţilor prin examen fotostatic, modele de studiu, OPG, CBCT, TRG, scanare intraorală. Rezultate: Predominarea pacienţilor cu clasa III scheletală (77,3%), faţă de clasa II (22,7%). Osteotomiile utilizate: Le Fort 1 pentru maxilă, osteotomia ramului mandibular după Obwegeser — Dal Pont pentru mandibulă şi genioplastia pentru repoziţionarea mentonului. Trauma chirurgicală inevitabilă pentru poziţionarea corectă a maxilarelor duce intraoperator la hemoragii, hematoame şi stări postoperatorii acceptabile din punct a traumatismului suportat. Concluzii. Tratamentul ortodontico-chirurgical este o metodă sigură de reabilitare a pacienţilor cu ADM în plan sagital, cu rezultate postoperatorii superioare riscurilor şi complicaţiilor intraoperatorii.

Introduction. Orthognathic surgery involves all surgical interventions to correct musculoskeletal, dental and soft tissue deformities of the jaws, being the treatment method of choice for severe dento–maxillary anomalies, which cannot be rehabilitated by orthodontic treatment alone. The purpose. Evaluation of the particularities of diagnosis and treatment of patients with jaw anomalies in sagittal plane. Material and methods: 22 patients aged between 20 and 46 years, during the period 2016—2021. The surgical stage occurred in stationary conditions, and the clinical and paraclinical evaluation of the patients took place in dental clinic through photostatic examination, study models, radiological examination, intraoral scanning. Results: Predominance of patients with skeletal Class III (77.3%), compared to Class II (22,7%). Osteotomies used: Le Fort 1 for maxilla, osteotomy of the mandibular ramus Obwegeser — Dal Pont for the lower jaw and genioplasty for repositioning the chin. The unavoidable surgical trauma for the correct positioning of the jaws leads to intraoperative hemorrhages, hematomas and postoperative conditions acceptable from the point of view of the endured trauma. Conclusions. The orthodontic–surgical treatment is a safe method of rehabilitating patients with anomalies in sagittal plane, with postsurgical results superior to intraoperative risks and complications.