Rolul copeptinei în diagnosticul diferențial al sindromului poliuropolidipsic
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
74 0
SM ISO690:2012
TONCOGLAZ, Alexandra. Rolul copeptinei în diagnosticul diferențial al sindromului poliuropolidipsic. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 358. ISSN 2345-1476.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță"
1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023

Rolul copeptinei în diagnosticul diferențial al sindromului poliuropolidipsic

The role of copeptin in the differential diagnosis of polyuropolidipsic syndrome.


Pag. 358-358

Toncoglaz Alexandra
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 11 ianuarie 2024


Rezumat

Introducere. Determinarea etiologiei sindromului poliuropolidipsic are rol crucial în stabilirea diagnosticului și tratamentului. Copeptina (Provasopresina), precursorul Arg-vasopresinei este un biomarker util în stabilirea etiologiei sindromului poliuro-polidipsic. Scopul lucrării. Efectuarea review-ului articolelor recente (perioada 2016-2022) în care s-a discutat despre rolul copeptinei, ca instrument util in diagnosticul diferențial al sindromului poliuro-polidipsic. Material și metode. S-au selectat și analizat articolele din baza de date Pubmed utilizând cuvintele cheie: „copeptina”, „diagnostic diferențial în sindromul poliuro-polidipsic”, „rolul copeptinei”, „diabet insipid”, „copeptina ca biomarker”. Rezultate. S-a estimat că valorile bazale ale copeptinei > 21,4 pmol/L se asociază cu diabet insipid (DI) nefrogen, respectiv dozarea copeptinei permite stabilirea diagnosticului fară utilizarea testului de restricție hidrică. Stimularea cu soluție NaCl 3% (până la nivelul plasmatic de sodiu > 150mmol/L) și redozarea copeptinei permite diferențierea dintre DI central (parțial sau total): valorile copeptinei plasmatice fiind < 4,9pmol/L și polidipsia primară, unde copeptina este > 4.9 pmol/L, acuratețea diagnostică fiind de 96% (în alt studiu 97%). Determinarea nivelului bazal a copeptinei postoperator (la nivelul hipofizei) permite estimarea riscului de apariție a DI central, valorile copeptinei bazale < 2.5pmol/L în primele 12 ore postoperator au avut valoare predictivă pozitivă pentru apariția DI de 81% și specificitate de 97%, nivelul copeptinei bazale > 30pmol/L a exclus apariția DI cu o valoare predictivă de 95% și specificitate de 90%. Concluzii. Utilizarea nivelului plasmatic al copeptinei în stabilirea etiologiei sindromului poliuro-polidipsic are o valoare clinică înaltă, deoarece permite stabilirea diagnosticului de DI nefrogen prin simpla dozare a copeptinei bazale, iar diagnosticul diferențial între DI central și polidipsia primară poate fi făcut după introducerea soluției hipertone și redozarea copeptinei, acuratețea diagnosticului diferențial având valori superioare testelor preexistente.

Background. Determining the etiology of polyuro-polydipsic syndrome has a crucial role in establishing the appropriate diagnosis and treatment. Copeptin (Provasopressin), the precursor of Arg-vasopressin, is a useful biomarker in establishing the etiology of polyuro-polydipsic syndrome. Objective of the study. To review recent articles (published during 2016-2022) that addressed the role of copeptin as a useful tool in the differential diagnosis of polyuro-polydipsic syndrome. Material and methods. Articles from the Pubmed database were selected and analyzed using the keywords: „copeptin”, „differential diagnosis in polyuro-polydipsic syndrome”, „the role of copeptin”, „diabetes insipidus”, „copeptin as a biomarker”. Results. It was estimated that basal values of copeptin > 21.4 pmol/L are associated with nephrogenic diabetes insipidus (DI), therefore dosage of copeptin allows establishing the diagnosis without the use of water deprivation test. The administration of 3% NaCl solution (up to sodium plasma level >150mmol/L) and copeptin redosing, allows the differentiation between central DI (partial or total): plasma copeptin values <4.9 pmol/L and primary polydipsia with copeptin value > 4.9pmol/L, the diagnostic accuracy being 96% (in another study 97%). Determining the basal level of copeptin after the surgical interventions on the pituitary gland allows estimating the risk of postoperative central DI. Basal copeptin values < 2.5 pmol/L in the first 12 hours postoperatively had a positive predictive value for the occurrence of DI of 81% and a specificity of 97%, basal copeptin level >30 pmol/L excluded the occurrence of DI with a predictive value of 95% and specificity of 90%. Conclusions. The use of plasma level of copeptin in establishing the etiology of polyuro-polydipsic syndrome has a high clinical value, since it allows to establish the diagnosis of nephrogenic DI by simply measuring basal copeptin. The differential diagnosis between central DI and primary polydipsia can be made after the introduction of hypertonic solution and redosing of copeptin, with higher accuracy than the pre-existing tests.

Cuvinte-cheie
Copeptina, biomarker, sindrom poliuro-polidipsic.,

Copeptin, biomarker, polyuro-polydipsic syndrome.