Articolul precedent |
Articolul urmator |
74 0 |
SM ISO690:2012 TONCOGLAZ, Alexandra. Rolul copeptinei în diagnosticul diferențial al sindromului poliuropolidipsic. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 358. ISSN 2345-1476. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023 | ||||||
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță" 1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 358-358 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Determinarea etiologiei sindromului poliuropolidipsic are rol crucial în stabilirea diagnosticului și tratamentului. Copeptina (Provasopresina), precursorul Arg-vasopresinei este un biomarker util în stabilirea etiologiei sindromului poliuro-polidipsic. Scopul lucrării. Efectuarea review-ului articolelor recente (perioada 2016-2022) în care s-a discutat despre rolul copeptinei, ca instrument util in diagnosticul diferențial al sindromului poliuro-polidipsic. Material și metode. S-au selectat și analizat articolele din baza de date Pubmed utilizând cuvintele cheie: „copeptina”, „diagnostic diferențial în sindromul poliuro-polidipsic”, „rolul copeptinei”, „diabet insipid”, „copeptina ca biomarker”. Rezultate. S-a estimat că valorile bazale ale copeptinei > 21,4 pmol/L se asociază cu diabet insipid (DI) nefrogen, respectiv dozarea copeptinei permite stabilirea diagnosticului fară utilizarea testului de restricție hidrică. Stimularea cu soluție NaCl 3% (până la nivelul plasmatic de sodiu > 150mmol/L) și redozarea copeptinei permite diferențierea dintre DI central (parțial sau total): valorile copeptinei plasmatice fiind < 4,9pmol/L și polidipsia primară, unde copeptina este > 4.9 pmol/L, acuratețea diagnostică fiind de 96% (în alt studiu 97%). Determinarea nivelului bazal a copeptinei postoperator (la nivelul hipofizei) permite estimarea riscului de apariție a DI central, valorile copeptinei bazale < 2.5pmol/L în primele 12 ore postoperator au avut valoare predictivă pozitivă pentru apariția DI de 81% și specificitate de 97%, nivelul copeptinei bazale > 30pmol/L a exclus apariția DI cu o valoare predictivă de 95% și specificitate de 90%. Concluzii. Utilizarea nivelului plasmatic al copeptinei în stabilirea etiologiei sindromului poliuro-polidipsic are o valoare clinică înaltă, deoarece permite stabilirea diagnosticului de DI nefrogen prin simpla dozare a copeptinei bazale, iar diagnosticul diferențial între DI central și polidipsia primară poate fi făcut după introducerea soluției hipertone și redozarea copeptinei, acuratețea diagnosticului diferențial având valori superioare testelor preexistente. |
||||||
Cuvinte-cheie Copeptina, biomarker, sindrom poliuro-polidipsic., Copeptin, biomarker, polyuro-polydipsic syndrome. |
||||||
|