În acest articol pornim de la faptul că atât acceptarea pozitivă, cât și controversele din jurul abordării meritocrației în domeniul învățământului sunt la fel de importante. Unificarea minții și a afectivității ca scop final al educației vine în aceeași linie cu noile interpretări ale meritului școlar, discuția căruia pune în lumină un șir de opinii pozitive, dar și critice, printre care se înscriu și următoarele: relația dintre merit și poziția în societate, selecție și stimulare, elită și performanțe, aristocrația talentului și elita cunoștințelor; eșecul școlar ca responsabilitate socială; concurența; egalitatea șanselor și egalitatea rezultatelor; reapariția și intensificarea abordărilor meritocratice în perioade de criză socio-economică etc. Oferim, de asemenea, unele explicații pentru anumite opinii și pentru faptul cum contribuie acestea la explicitarea domeniului în care meritul școlar devine „merituos”.

In this article we start from the fact that both the positive acceptance and the controversies surrounding the meritocracy approach in education are equally important. The unification of mind and affectivity as the final goal of education comes in the same line with the new interpretations of school merit, the discussion of which sheds light on a series of positive, but also critical opinions, among which the following are also included: the relationship between merit and position in society , selection and incentive, elite and performance, talent aristocracy and knowledge elite; school failure as a social responsibility; competition; equality of opportunity and equality of outcome; the reappearance and intensification of meritocratic approaches in periods of socio-economic crisis, etc. We also provide some ex