Autorul abordează unele aspecte din viața și activitatea profesorului universitar și ministrului țarist Lev Aristidovici Casso (1865-1914) despre care s-au scris destul de multe articole, însă mai puțin sub aspectul aprecierii operei istoriografice în contextul cercetării Problemei Orientale. Lucrarea lui L.A. Casso „Россия на Дунае и образование Бессарабской области”, editată ulterior în traducere românească „Rusia și bazinul dunărean”, se evidențiază prin temeinicia cercetării în ceea ce privește istoria Războiului ruso-turc din 1806-1812 și a relațiilor internaționale, legate de redeschiderea Problemei Orientale la începutul secolului al XIX-lea. Autorul s-a bazat pe documente publicate și inedite, pe un șir de publicații din revistele de specialitate din Rusia și de peste hotare, dând dovadă de o cunoaștere bună a limbilor moderne. Era un poliglot, cunoscător al mai multor limbi clasice și moderne. Exponent al unei culturi de excepție, își scria operele în rusește și în germană, mai cunoștea limbile română, franceză, italiană și engleză. Corespondențele diplomatice și memoriile lui Napoleon I, Alexandru I, Ch. Talleyrand, P.V. Ciceagov, K. Nesselrode, A. Czartoryski, J. de Maistre, F.P. Fonton i-au permis autorului să deslușească și să prezinte vastul tablou al duelurilor diplomatice ale curților europene – chiar dacă și se observă o lacună, sub aspect sursologic, cea a lipsei documentelor otomane. El a fost purtătorul celor mai progresiste idei din știința juridică, dar în același timp a devenit simbolul unui politician reacționar. Casso rămâne una dintre cele mai controversate figuri care a condus vreodată Ministerul Educației Publice al Imperiului Rus (din 25 septembrie (8 octombrie) 1910 a stat în fruntea Ministerului Educației Publice, iar din 2 (15) februarie 1911 a fost ministru în cabinetele lui P. A. Stolâpin, V. N. Kokovțov și I. L. Goremâkin). Casso făcea parte din miniștrii conservatori, ai aripii drepte a guvernului și a deținut funcția de ministru până la moartea sa – 26 noiembrie (9 decembrie) 1914.

The author addresses some aspects of the life and work of the university professor and tsarist minister Lev Aristidovici Casso (1865-1914) about whom many articles have been written, but less in terms of appreciation of the historiographical work in the context of research on the Eastern Question. The work of L.A. Casso “Россия на Дунае и образование Бессарабской области” („Russia on the Danube and the formation of the Bessarabian region”, Moscow, 1913; later edited in Romanian translation: “Russia and the Danube Basin”), related to the reopening of the Eastern Question at the beginning of the 19th century. The author relied on published and unpublished documents, on a number of publications in Russian and foreign journals, demonstrating a good knowledge of modern languages. He was a polyglot, fluent in many classical and modern languages. Exponent of an exceptional culture, he wrote his works in Russian and German, he also knew Romanian, French, Italian and English. Diplomatic correspondence and memoirs of Napoleon I, Alexander I, Ch. Talleyrand, P.V. Tchitcheagov, K. Nesselrode, A. Czartoryski, J. de Maistre, F.P. Fonton et al. they allowed the author to discern and present the vast picture of the diplomatic duels of the European courts even if there is a gap, from the point of view of sources, that of the lack of Ottoman documents. He was the bearer of the most progressive ideas in legal science, but at the same time he became the symbol of a reactionary politician. Casso remains one of the most controversial figures to ever lead the Ministry of Public Education of the Russian Empire (during the cabinets of P.A. Stolypin, V. N. Kokovtsov and I. L. Goremykin). Casso was a member of the Conservative ministers of the right wing of the government and held the post of minister until his death on November 26 (December 9, 1914).