Relațiile sociale sunt într-o permanentă dinamică, situație în care sistemul juridic urmează să reacționeze prompt și calitativ la aceste schimbări, reacții care din punct de vedere juridic se materializează prin intervenirea modificărilor, completărilor, abrogărilor prevederilor legale ce nu corespund realității și nu fac decât să ducă la inaplicabilitatea sau interpretarea greșită a legii și, respectiv, duc la erori judiciare. Eroarea judiciară se referă la un anumit viciu care este atât de fundamental, încât invalidează în întregime o hotărâre judecătorească definitivă şi odată fiind cunoscut poate să determine o altă soluţie judiciară celei afectate de acest viciu. Astfel, hotărârea întemeiată pe o eroare judiciară nu trebuie să-şi prelungească existenţa, chiar dacă este învestită cu puterea lucrului judecat. Cu toate acestea, remarcăm că în practica sa, Curtea Constituțională a Republicii Moldova menționează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Totodată, se evidențiază că institutul revizuirii procesului penal a suferit modificări esențiale, prin completările operate în baza Legii nr. 66/2012, conform cărora, actualmente, temeiurile de revizuire au fost expuse într-o nouă redacție, implicit la art. 458 alin.(3) pct.4) a Codului de procedură penală a Republicii Moldova fiind stabilit, că: „revizuirea poate fi cerută în cazurile în care Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă”. Din acest motiv, în prezentul studiu, vom încerca să analizăm importanța și necesitatea completării ce ține de temeiul de revizuire a situației când „Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă”, reieșind din situația juridică concretă atât a normei date, cât și prin determinarea importanței unei astfel de reglementări și relevarea concluziilor cu privire la aplicabilitatea acestui institut procesual.

Social relations are in a permanent dynamic, a situation in which the legal system must react promptly and qualitatively to these changes.These reactions, which from a legal point of view materialize through the intervention of amendments, additions and repeals of legal provisions that do not correspond to reality, only lead to the inapplicability or misinterpretation of the law, and respectively lead to judicial errors. The judicial error refers to a certain vice that is so fundamental that it completely invalidates a final judicial decision and once it is known, it can determine another judicial solution to the one affected by this vice. The decision based on a judicial error must not extend its existence, even if it is vested with the power of res judicata. However, we note that in its practice, the Constitutional Court of the Republic of Moldova mentions that the criminal law cannot exceed in explicative texts.No matter how clearly a legal rule is drafted, there is an unavoidable element of judicial interpretation, including in a rule of criminal law.Although certainty is desirable, it could lead to excessive rigidity.The decision-making role conferred on the courts aims precisely to remove the doubts thatappearwhen interpreting the law. At the same time, it is highlighted that the institution of the revision of the criminal process has undergone essential changes, through the additions made on the basis of Law no. 66/2012, according to which, currently, the grounds for revision have been exposed in a new wording and implicitly in article 458 paragraph (3) point 4) the criminal procedure code of the Republic of Moldova is established: „the review can be requested in cases where the Constitutional Court declared as unconstitutional the provision of the law applied in the respective case”. For this reason, in the present study, we will try to analyze the importance and necessity of completing the basis for reviewing the situation when the „Constitutional Court recognized as unconstitutional the provision of the law applied in the respective case”,emerging from the concrete legal situation both of the given norm and by determining the importance of such a regulation and revealing the conclusions regarding the applicability of this procedural institute.