Unele aspecte ale implicării cazacilor în disputele pentru tronul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
235 8
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-05 16:57
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(498)ʺ15ʺ (1)
Румыния. Республика Румыния (133)
SM ISO690:2012
CHEPTENE, Ion. Unele aspecte ale implicării cazacilor în disputele pentru tronul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie: In memoriam Ion Niculiţă, Ed. IX, 26 mai 2023, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023, Ediția IX, p. 52. ISBN 978-9975-62-524-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediția IX, 2023
Conferința "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
IX, Chișinău, Moldova, 26 mai 2023

Unele aspecte ale implicării cazacilor în disputele pentru tronul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

CZU: 94(498)ʺ15ʺ

Pag. 52-52

Cheptene Ion
 
 
 
Disponibil în IBN: 19 mai 2023


Rezumat

Pe toată durata secolului al XVI-lea, căzăcimea a jucat un rol important în treburile politice interne ale Ţării Moldovei. Aceștia devin mult mai prezenţi în politica moldavă și în spaţiul politic sud-est european în a doua jumătate de secol al XVI-lea, pe fundalul unei instabilităţi politice interne în Ţara Moldovei, precum și al acutizării rivalităţii polono-turcești. După ce în iunie 1574 este înlăturat din domnie Ioan vodă cel Cumplit (1572-1574), Ţara Moldovei intră în perioada unor lupte permanente pentru tron, cazacii devenind, în acest sens, mult mai activi. În perioada respectivă, venirea la putere a domnului Petru Șchiopu (1574-1577; 1577-1578; 1578-1579; 1582-1591) deschide calea numeroaselor conflicte pentru domnie între domnișori, impostori cazaci care, prin medierea vădită din partea magnaţilor polonezi, urmăreau ocuparea scaunului domnesc. Magnaţii, după 1573, puteau acţiona liber în propriul folos, odată ce regalitatea a pierdut din influenţa sa politică și se afla într-un permanent declin odată cu instituirea Republicii. Coroana poloneză, la rândul său, urma să ia în calcul factorul politic în creștere al tătarilor în treburile „moldovene”, ceea ce a creat necesitatea – din partea polonezilor – de a identifica un „element de balanţă”. În calitate de instrument al politicii în „treburile moldovene” a fost utilizată căzăcimea care, deopotrivă cu magnaţii ce aveau mari latifundii în zona Ucrainei, urma să promoveze politica poloneză în Moldova, fără a provoca distrugerea balanţei de forţă, instituită prin acordurile polono-turcești. Astfel, luptele pentru tron în care s-au implicat Ioan, Alexandru, Petru și Constantin, cât și implicarea altor „aventurieri”, au fost intens utilizate de polonezi. Chiar dacă unii acţionau în detrimentul intereselor Coroanei, pe moment, în termen lung, ei s-au dovedit utili intereselor geopolitice ale Rzeczpospolitei. În prezenta comunicare, prin analiza unor documente de arhivă, tindem de a prezenta unele aspecte ale implicării cazacilor în luptele pentru tronul Moldovei.