Introducere. Creșterea continuă a afecțiunilor pulmonare condiționează identificarea și dezvoltarea unor produse medicamentoase sigure, eficiente pentru optimizarea metodelor de tratament inhaltoriu. Una din etapele esențiale în elaborarea medicamentelor reprezintă studiile preclinice ce se bazează pe utilizarea unor modele patologice animale, prin intermediul cărora se simulează patologia și se urmăresc efectele farmacologice sau toxice posibile pe care substanța le poate avea asupra organismului uman [1]. Scopul lucrării. Evaluarea particularităților de cercetare a eficacității și toxicității la administrarea inhalatorie a substanțelor medicamentoase în studiile preclinice. Material și metode. Cercetarea bibliografică a articolelor științifice prin utilizarea bazelor de date ResearchGate, PubMed, Hindawi, MDPI, Environmental Issues & Policy Index, Current Contents, Medline, Sage Journals: 68 articole științifice. Rezultate. Evaluarea publicațiilor științifice selectate denotă, că factorii de bază în studiile preclinice a sunt alegerea corectă a modelului patologic animal și a metodei de administrare inhalatorie. Masa corpului, ramificarea căilor aeriene, frecvența respiratorie sunt doar unele aspecte ce pot influența absorbția particulelor inhalate. Pentru a evalua eficacitatea și inofensivitatea sunt utilizate două metode de administrare inhalatorie. Metoda aplicată cel mai frecvent este cea directă, prin utilizarea unui pulverizator cu ac lung, subțire care permite de a introduce substanța adânc în plămâni (51% din articolele studiate). Cea de-a doua metodă este cea pasivă, prin expuneri oro-nazale, ale capului sau al întregului corp, în camere specializate (49% din publicațiile evaluate). Ca regulă, se utilizeză un număr mare de specii, cu înregistrarea masei fiecăruia și a dozei de preparat administrată. Animalele se țin sub supraveghere de la 2 până la 28 de săptămâni. După administrarea medicamentului, se determină concentrația preparatului în mucoasa epitelială fluidă și țesuturile plâmânilor, cât și concentrația plasmatică. De asemnea, un alt parametru esențial este toxicitatea preparatului, de aceea sunt efectuate teste toxicologice la inhalare: acute, subcronice și cronice, fiind evaluată și relația doză-efect. Concluzii. Pe parcursul evoluției a sistemului medical și farmaceutic, se observă schimbări semnificative în tratamentul afecțiunilor pulmonare, de la metode invazive până la metode care devin tot mai ușor de utilizat de către pacient la domiciliu, în această categorie fiind și tratamentul inhalatoriu. Evaluarea multiplelor studii preclinice a produselor farmaceutice cu aplicare inhalatorie denotă, că aceasta este o cale de administrare, prin care susbstanța este transportată direct la locul de acțiune, cu efecte adverse sistemice reduse și eficacitate ridicată la nivel pulmonar, fiind evitată agravarea stării de sănătate.