Copiii cu dificultăți de învățare, având anumite particularități specifice au aceleaşi necesităţi fundamentale – să participe la activităţi colective şi să se simtă confortabil în mediul școlar și social. Fiecare copil îşi doreşte să comunice atât cu persoanele adulte, cât şi cu semenii săi. Problema constă în faptul că copiii cu CES, se confruntă cu mari dificultăţi în satisfacerea acestor necesităţi absolut fireşti, având nevoie de ajutorul competent al specialiştilor, anturajului proxim, comunităţii. În procesul instructiv-educativ sunt necesare eforturi practice organizatorice, de intervenţie curriculară şi metodologică, de formare şi perfecţionare a profesorilor, de evaluare a activităţii acestora în perspectiva sprijinului progresului şcolar al copiilor cu necesități speciale.

Children with learning difficulties, having certain specific characteristics, have the same fundamental needs - to participate in collective activities and to feel comfortable in the school and social environment. Every child wants to communicate both with adults and with his peers. The problem lies in the fact that children with learning difficulties face great difficulties in satisfying these absolutely natural needs, needing the competent help of specialists, a close entourage, and the community. In the instructive-educational process, practical organizational efforts are needed, for curricular and methodological intervention, for the training and improvement of teachers, and for evaluating their activity from the perspective of supporting the school progress of children with learning difficulties.