Miniatura pentru pian este un gen care s-a manifestat în practica muzicală universală pe parcursul mai multor secole şi ocupă un loc stabil în sistemul actual al genurilor muzicale. Acestui gen al creației componistice i s-au adresat cei mai renumiți compozitori: Jean-Phillipe Rameau, François Couperin, Domenico Scarlatti, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludvig van Beethoven, Franz Schubert, Frédéric Chopin, Robert Schumann, Ferencz Liszt, Claude Debussy, Maurice Ravel, Piotr Ceaikovski, Aleksandr Skriabin, Serghei Rahmaninov, Serghei Prokofiev, Dmitri Şostakovici etc. Genul de miniatură reflectă „mai operativ” tendințele estetice şi stilistice curente ale culturii muzicale. Analiza genului respectiv în cadrul unei culturi naționale, în creația unor anumiți compozitori, într-o anumită perioadă istorică ne dă posibilitatea să înțelegem mai nuanțat şi multilateral tendințele menționate mai sus. Întrucât noțiunea de gen este una multiaspectuală, miniatura pianistică poate fi analizată de pe diferite poziții. Modalitatea teoretică a sistematizării o constituie clasificarea. În practica muzicală universală s-au stabilit trei categorii de clasificare a miniaturilor: miniaturi separate, cicluri de miniaturi şi culegeri de miniaturi. De exemplu, o atare clasificare este cea mai răspândită şi în lucrările muzicologice ce reflectă reperele esențiale în creația pianistică a lui Robert Schumann, Ferenc Liszt, Claude Debussy ș.a. Analizând majoritatea miniaturilor pentru pian scrise de compozitorii autohtoni în perioada postbelică, putem constata că acelaşi criteriu de abordare a miniaturii îşi păstrează valabilitatea şi aici. În articolul dat autorul se va referi la sistematizarea și clasificarea principalelor varietăți ale genului de miniatură pentru pian și va analiza o serie de miniaturi separate, în care s-au evidențiat mai semnificativ trăsăturile specifice muzicii naționale la diferite etape ale evoluției ei în a doua jumătate a secolului al XX-lea.