Autorul propune o nouă abordare a evoluţiei orchestrei profesioniste de muzică populară Folclor ca actor, factor şi paradigmă în procesul de identificare, conservare, valorificare şi diseminare mediatică a muzicii tradiţionale în societatea contemporană (a doua jumătate a secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea). Subiectul vizează perioada sovietică totalitară şi perioada tranziţiei post-comuniste de după 1990, care: 1) au marcat profund raportul hegemonic dintre cultură, politică, ideologie şi piaţa de consum; 2) au modificat relaţia dintre rural şi urban, oralitate şi scriere, autenticitate şi identitate culturală; 3) au influenţat funcţionalitatea, cadrul ideatic, ideologic şi estetic, mijloacele şi formele de expresie, stilul de interpretare, infrastructura de creaţie a muzicilor tradiţionale, valorificate în spaţiul public, mediatic, concertistic urbanizat. S-a format o nouă direcţie în procesul conservării şi valorificării patrimoniului cultural: muzica neo-tradiţională, axată pe principiul preluării selective, fixării în formă scrisă, prelucrării profesioniste, actualizării, modernizării surselor de muzică tradiţională (orală) locală în contextul standardizării şi transferului inovaţional din cultura academică europeană. Activitatea orchestrei Folclor în cadrul Companiei publice Teleradio-Moldova a canalizat efortul unor întregi generaţii de oameni de creaţie, muzicieni, interpreţi, poeţi, scriitori, dirijori, folclorişti, compozitori, dascăli, pedagogi, instituţii artistice şi de învăţământ, reformatori ai culturii muzicale tradiţionale, care au pus-o în serviciul dezvoltării durabile a societăţii contemporane.