Pe parcursul ultimilor ani, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Moldova (UCMM) a editat o serie de culegeri de lucrări ale compozitorilor din Republica Moldova și România, și anume: Creații pentru ansambluri camerale (Vol. I–IV), Album de piese pentru violoncel, Album de piese pentru clarinet și pian, Album de piese pentru pian, Album de piese pentru helder tenor, Album de piese pentru instrumentele de percuție. Aceste ediții au scopul de a completa patrimoniul muzical. Logica este simplă: o lucrare scrisă urmează a fi editată în vederea interpretării ulterioare. Pe lângă procesul de completare, edițiile se încadrează în fenomenul definit ca „documentare”, ce se prezintă a fi complex și multilateral. Astfel, documentarea unui domeniu într-o anumită epocă ar trebui să presupună aflarea a tot ce se referă la acesta, pentru posteritate. Dacă ar fi să ne referim, de exemplu, la documentarea fenomenului naturii denumit „flora” a unui teritoriu concret, atunci aceasta ar trebui să cuprindă o gamă de specii — de la plantele erbacee la flori și alte specii ale lumii vegetale. Extrapolând noțiunea pe domeniul patrimoniului muzical în legătură cu edițiile în cauză, am putea realiza rolul pe care și l-a asumat UCMM în procesul de documentare a mostrelor de înalt nivel profesional ce aparțin muzicii academice naționale — partituri fără de care această categorie de muzică ar putea să lipsească din tabloul cultural general al timpului prezent. Prin aceasta, UCMM își impune viziunea asupra necesității de a documenta mostre care reprezintă creația muzicală profesionistă — lucru de importanță majoră în situația când în Republica Moldova nu există alte foruri având în vizorul politicii domeniul respectiv, iar compozitorii, membrii breslei, nu dispun de posibilitatea editării din motive lesne de înțeles. UCMM, reprezentând forul de experți în domeniul creației muzicale profesioniste, vine cu propuneri de editare-documentare a lucrărilor de muzică academică, fără de care tabloul producției componistice, precum și fenomenul de documentare sunt incomplete. Sunt cunoscute eforturile unor muzicieni și cercetători în vederea identificării și restaurării manuscriselor aparținând compozitorilor din epocile trecute, chiar și din vremurile când deja existau posibilități de a le edita, în centrele de cultură muzicală. Credem că astăzi, având în vedere progresul tehnologic, ar fi un paradox ca domeniul la care ne referim să rămână nedocumentat. O altă funcție a edițiilor se referă la stimularea interesului pentru interpretarea scenică a creațiilor noi. Chiar dacă în momentul de față există mai multe dificultăți în acest sens, creațiile editate, reprezentând un patrimoniu cultural existent și documentat, își găsesc locul în bibliotecile de specialitate, în centrele de cultură, în instituțiile de învățământ artistic etc. astfel încât valorificarea concertistică de către noile generații de interpreți, pedagogi, cercetători a acestora, nu va întârzia. Astfel, prin editarea volumelor de creații ale compozitorilor contemporani, UCMM își îndeplinește funcțiile asumate cu referire la îmbogățirea, propagarea și documentarea patrimoniului muzical.