Ceramica constituie, încă, unul dintre principalele repere luate în considerare în atribuirea cultural-cronologică generală a diferitelor contexte arheologice. Acesta este unul din argumentele pentru care tradiţiile ceramice care încep să-şi facă simţită prezenţa în ariile culturale din Balcani şi Estul Europei spre sfârşitul mileniului al IVlea BC sunt invocate în repetate rânduri, în discuţiile referitoare la sfârşitul eneoliticului, începutul epocii bronzului, la legitimitatea considerării unei perioade de tranziţie de sine-stătătoare. Argumentaţia utilizată face referire, de cele mai multe ori, la contexte arheologice scoase la lumină în urmă cu mai multe decenii: descoperiri precum cele de la Târpeşti sau Folteşti, de exemplu, au fost invocate în repetate rânduri în conturarea trăsăturilor caracteristice ale perioadei. În cadrul de faţă trăsăturile ceramicii din siturile menţionate sunt prezentate prin prisma analogiilor care le oferă pentru descoperiri ceva mai recente, cum sunt cele de la Bodeşti-Cetăţuia Frumuşica (Fig. 1). Împreună, acestea conturează o modă ceramică ce poate fi acum fixată cronologic cu mai mare precizie. Fig. 1. Ceramica din bronzul timpuriu Bodesti