Adevărata carte de identitate a unui popor este costumul popular tradițional, un indiciu etnic definitoriu, bazat pe un cod plastico-formal şi decorativ străvechi. Conceput după reguli funcţional-artistice şi comunicaționale unanim acceptate de fiecare grup uman, costumul femeiesc şi cel bărbătesc impresionează printr-o remarcabilă unitate stilistică, manifestată la nivelul materiilor prime, al croiului, tipurilor de compoziții decorative, al câmpilor ornamentali şi al cromaticii. Legătura strânsă a costumului popular cu viaţa socială îl face să fie un tip de creație care reflectă transformările socio-economice şi mentalitare, adaptându-și permanent formele şi mijloacele de expresie la necesităţile schimbate ale vieţii oamenilor. Cu siguranță, promovarea identității naționale a unui popor se face, într-o însemnată măsură, prin portul național. Portul oricărui popor este o oglindă a vivacității și istoriei acestuia. În acest sens putem afirma că atât portul grecesc cât și cel românesc conțin însemne și detalii care vorbesc despre apartenență religioasă, obiceiuri, tradiții, mod de viață și nu în ultimul rând, despre personalitatea dârză a oamenilor din această zonă a Europei. Costumul popular, privit în detaliu, redă pas cu pas istoria unei țări, fiecare moment important al vieții, fiecare război și fiecare punct de cotitură. Grecii și românii sunt oameni cu credință în Dumnezeu, oameni curajoși și oameni cu un simț estetic dezvoltat, acest lucru fiind reflectat din plin în aspectul vestimentar, frumos, detaliat și extrem de îngrijit. Evoluția a dus la renunțarea la portul popular, vestimentația de zi cu zi, neamintind aproape deloc de costumele populare. Modificarea stilului de viață, tehnologia și ușurința cu care îmbrăcămintea se fabrică în zilele noastre, au dus la o evoluție vestimentară. Oamenii au înțeles că pot confecționa lucruri mult mai comode, adaptate fiecărui anotimp dar și stilului divers de viață al fiecăruia, așa că au ales să renunțe treptat la portul popular. Un alt element important este europenizarea și mai mult de atât, globalizarea. Dorința acută de integrare s-a făcut oarecum prin desprinderea de tradiții și asocierea la ceva de nivel mondial. Cu greu putem distinge cetățenii Europei, de exemplu, doar din punct de vedere vestimentar.Din fericire, în ultimii ani, constatăm un interes mult mai crescut față de portul popular, cu precădere în diaspora românească. Un rol important îl au organizațiile românești, evenimentele de promovare, meșterii populari precum și stabilirea prin lege a celor două sărbători – „Ziua portului popular” și „Ziua Iei”. Această lucrare încearcă să surprindă modul în care portul popular continuă să fie o expresie a istoriei și culturii unui popor, în comunitățile stabilite în diaspora.