Alexandru Hangerli - un principe filolog cu o domnie efemeră (Αλέξανδρος Χαντζερής: 1759-1854)
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
233 3
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-04 18:19
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(498) (448)
Румыния. Республика Румыния (133)
SM ISO690:2012
MISCHEVCA, Vladimir. Alexandru Hangerli - un principe filolog cu o domnie efemeră (Αλέξανδρος Χαντζερής: 1759-1854). In: Latinitate, Romanitate, Românitate, Ed. 6, 3-5 noiembrie 2022, Chișinău. Chișinău: Editura „Lexon-Prim”, 2022, Ediția 6, pp. 32-33. ISBN 978-9975-163-52-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Latinitate, Romanitate, Românitate
Ediția 6, 2022
Conferința "Latinitate, Romanitate, Românitate"
6, Chișinău, Moldova, 3-5 noiembrie 2022

Alexandru Hangerli - un principe filolog cu o domnie efemeră (Αλέξανδρος Χαντζερής: 1759-1854)

Alexandru Hangerli - a philologist prince with an ephemeral reign (Αλέξανδρος Χαντζερής: 1759-1854)

CZU: 94(498)

Pag. 32-33

Mischevca Vladimir
 
Institutul de Istorie, USM
 
 
Disponibil în IBN: 28 noiembrie 2022


Rezumat

Fanariotul Alexandru Hangerli (Handjéri, 1759-1854) a fost un dragoman și domn al Moldovei cu o domnie efemeră, nominală și de scurtă durată (1807), dar care a lăsat o urmă în dezvoltarea lexicologiei orientale din secolul al XIX-lea, fiind înalt apreciat și după viața sa longevivă. Cunoștea temeinic limba franceză și o vorbea fluent, ceea ce îl încurajase să-și consacre timpul liber scriind un Dicționar Francez- Arabe- Persan- Turc, publicat la Moscova (în trei volume, 1840). Grație acestei lucrări, care a obținut un succes meritat în Turcia și în toată Europa, s-a înscris printre domnii fanarioți, care s-au remarcat nu atât prin rolul lor politic, cât prin slujirea pe tărâmul muzelor, al cercetării filologice și lexicografice.

The Phanariot Alexandre Hangerli (Handjéri, 1759-1854) was a dragoman and prince of Moldavia with an ephemeral, nominal and short-lived reign (1807), but who left a mark in the development of oriental lexicology in the 19th century, being highly regarded and for his long life. He knew the French language thoroughly and spoke it fluently, which had encouraged him to devote his free time to writing a French-Arabic-Persian-Turkish Dictionary, published in Moscow (in three volumes, 1840). Thanks to this work, which achieved a well-deserved success in Turkey and throughout Europe, he became one of the Phanariot princes, who stood out not so much for their political role, but for serving in the realm of muses, philological and lexicographical research.