Valorificarea patrimoniului cultural-științific al Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin inventarierea valorică a colecțiilor ce țin de domeniul „evoluția științifică” în Basarabia la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea este o contribuție la opera de gândire științifică în spațiul dintre Prut și Nistru sub dominația țaristă (1812-1918). Majoritatea pieselor au completat patrimoniul instituției muzeale la începutul anilor ‚90 ai sec. XX din achiziții și donații. În urma cercetărilor, au fost identificate un șir de titluri – opere ale autorilor autohtoni, publicate la Sankt Petersburg, Moscova, Odesa, Kiev, București, ce permit o delimitare a unor direcții prioritare de cercetare ale autorilor basarabeni: Slavistica basarabeană, Manuale și materiale didactice, Istorie și arhivistică. Cea mai consistentă colecție de patrimoniu este constituită din lucrările semnate de ,,fondatorii slavisticii basarabene” Alexandru Iațimirschi (18731925) și Polihronie Sârcu (1855-1905). Cele aproximativ douăzeci de lucrări de importanță istorico-științifică, editate la sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea, au impus „problema limbii române în contextul culturii slave”, opera lor înscriindu-se în aria intereselor științifice din Rusia. În sec. al XIX-lea, în Basarabia cu populație eterogenă, în condițiile create după 1812, când limba română era în rol de cenușăreasă, un grup de intelectuali locali au avut grijă de promovarea ei. În acele condiții nefavorabile, Iacob Hâncu (Ghinculov) (1800-1870) și Ion Doncev (1821-1885) au scris și predat limba română în rusește, cel din urmă fiind autorul primei gramatici românești, scrise cu litere latine, în Basarabia. Manualul lui Ștefan Margela (1783-1850) a situat învățământul din Basarabia la același nivel cu cel din Țările Române. Un loc aparte în colecția muzeală îl ocupă opera semnată de Mitropolitul Gurie Grosu (1877-1943), care afirma că „avem nevoie de credință puternică în Dumnezeu și știință de carte”.La sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea au apărut lucrări valoroase privind istoria și arhivistica Basarabiei, semnate de Ioan Halipa (1871-1941), Zamfir Ralli-Arbore (1848-1933) și Pavel Crușevan (1860-1909).