Actualitatea subiectului abordat rezidă din interesul manifestat pentru cunoaşterea protecţiei dreptului de proprietate prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei CEDO. Includerea dreptului de proprietate în rîndul drepturilor protejate de Convenţie, denotă importanţa incontestabilă a dreptului de proprietate şi necesitatea stringentă de protecţie a acestuia în faţa oricărei limitări posibile, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege şi în caz de utilitate publică. Totuşi dreptul de proprietate nu este unul absolut, fiind limitat atunci cînd interesele societăţii şi a legii o cer. Deci, pentru a oferi o protecţie corespunzătoare, statele parte la Convenţie trebuie să înfăptuiască şi să respecte un şir de obligaţii pozitive şi negative prevăzute de normele din Convenţie. Printre obligaţii pozitive putem evidenţia obligaţia de a crea un cadru legislativ naţional, care să ofere o reglementare precisă şi clară în domeniul dreptului de proprietate, astfel fiind instituit un standard minim pe care statele trebuie să îl respecte şi sub care nu pot să coboare norma legală. Prevederile din Convenţie, însă nu interzic statelor semnatare să ridice plafonul acestui standard spre un nivel mai ridicat, fiind binevenite acele proiecte de legi sau acte legislative care prevăd norme ce au o eficacitate mai mare, chiar dacă depăşescşi normele din Convenţie. Garantarea dreptului de proprietate şi protecţia acestuia, incubă statelor obligaţia negativă, de a nu introduce în cadrul legal norme ce pot favoriza abuzul din partea autorităţilor, în ce priveşte limitarea dreptului de proprietate. Nivelul de protecţie a drepturilor oferit de Convenţie, stimulează legiuitorii din statele contractante să elaboreze un aşa tip de norme legale, care să corespundă standardelor impuse de Convenţie, însă fără a se afecta suveranitatea fiecărui stat în parte. În rezultat se creează un cadru legal comun, care vine să eficientizeze şi să armonizeze legislaţiile europene, influenţîndşi legislaţia ţării noastere, în vederea protejării fiinţei umane în faţa abuzurilor de orice formă din parte altor persoane fizice, juridice sau autorităţi publice, chiar şi state.

The topicality of the approached subject resides in the interest shown for the knowledge of the protection of the property right through the prism of the European Convention of Human Rights and of the jurisprudence of the ECHR. The inclusion of the right to property among the rights protected by the Convention indicates the undeniable importance of the right to property and the urgent need to protect it against any possible limitation, except in cases expressly provided by law and in case of public utility. However, the right to property is not absolute, being limited when the interests of society and the law require it. Therefore, in order to provide adequate protection, States Parties to the Convention must fulfill and comply with a number of positive and negative obligations under the rules of the Convention. Among the positive obligations we can highlight the obligation to create a national legislative framework, which would provide a precise and clear regulation in the field of property rights, thus establishing a minimum standard that states must comply with and below which they cannot lower the legal norm. The provisions of the Convention, however, do not prohibit the signatory states from raising the ceiling of this standard to a higher level, being welcome those draft laws or legislative acts that provide rules that are more effective, even if they exceed the rules of the Convention. The guarantee of the property right and its protection, incubates the negative obligation to the states, not to introduce in the legal framework norms that can favor the abuse on the part of the authorities, regarding the limitation of the property right. The level of protection of rights offered by the Convention encourages the legislators of the contracting states to elaborate such legal norms, which correspond to the standards imposed by the Convention, but without affecting the sovereignty of each state. As a result, a common legal framework is being created to streamline and harmonize European legislation, influencing the legislation of our country, in order to protect the human being from abuse of any kind by other individuals, legal entities or public authorities, even states.