În campaniile de săpături arheologice, efectuate de-a lungul câtorva ani în zona Crihana Veche, au fost cercetaţi mai mulţi tumuli. Movilele adăpostesc morminte de inhumaţie atribuite de către arheologi populaţiilor scitice. Aceste morminte au fost cercetate şi publicate în articole interdisciplinare. În prezentarea noastră, detaliem aspectele tipologice ce-i caracterizează pe sciţii deshumaţi din necropola tumulară de la Crihana Veche. În urma reanalizării scheletelor, se face remarcat faptul că aceştia, fără niciun fel de abatere, au segmentul cefalic dolicocran. De asemenea, ei însumează trăsături comune de tip proto-europoid, definite prin robusticitatea scheletului postcranian, a taliei mari şi a elementelor remarcate la nivel cranian, precum prezenţa, în aproape toate cazurile, a torusului supraorbitar şi a feţei de tip leptoprosop. Unele trăsături ne fac să credem că aici este posibil să fie prezente şi elemente est-europoide. Robusticitatea scheletului şi forma dolicocrană a segmentului cefalic este comună şi pentru tipul antropologic nordoid, dar ştiind faptul că originea acceptată de către istorici a sciţilor este zona Asiei Mici, tipologia specific nordoidă este mai puţin probabilă. Sciţii consideraţi a fi cei despre care ne vorbeşte Herodot şi îi descrie ca pe un singur popor, împărţit în diferite triburi – fermieri sciţi, plugari sciţi, nomazi sciţi, sciţi regali, numiţi şi „socoloţi”, sunt de rasă indo-iraniană. Aceştia pot fi amestecaţi, într-o oarecare măsură, şi cu alte neamuri asiatice. Mai degrabă, tindem să credem că tipologia lor se amalgamează cu cea a populaţiilor de tip Iamnaia, ale căror teritorii le-au ocupat şi care, la rândul lor, se caracterizează prin robusticitate crescută şi dolicocranie.